Nu vorbim de DORMIT, ci de ADORMIT. Co-sleeping-ul are niște beneficii demonstrate de experți, eu pot confirma, că am dormit între părinții mei până la o vârstă pe care nu o pot declara public. Și n-am ieșit nici o ciudată, nici o bușită psihic, relaționez bine de tot și cu femei, dar mai ales cu bărbați, la modul general, cu unul singur în particular.
La un moment dat, părinții mei și-au comandat un cadru special pe pat, mult mai mare decât cel obișnuit de două persoane. Iar eu spuneam tuturor celor care voiau să râdă de mine că, iată, atunci când mă voi mărita, vom comanda un cadru și mai mare, să avem toți patru loc!
Pentru un copil, universul e legat de părinți, iar el e în centrul acestuia. Copilul nu concepe că părinții au și altă viață sau menire în afară de el, deci crede că i se cuvine totul. Ceea ce nici nu știu cât e de rău, atâta vreme cât singura lui nevoie e iubirea necondiționată.
►Citeşte şi Să râdeți un pic când nu puteți dormi
Eram la conferința Laurei Markham, un tată a întrebat următoarea chestie: Cum dezvățăm copilul să adoarmă cu noi, că singura variantă e ca unul dintre părinți să se ghemuiască în pătuț lângă el până adoarme. Ceea ce e neplăcut fiindcă pătuțul e mic și fiindcă adormitul poate dura destul de mult.
Soluțiile date, pe scurt
Înlocuirea treptată a părintelui cu altceva:
1. Începi să pui muzică sau o poveste și, în loc să te bagi cu el în pătuț, îl ții doar de o mână. Până se învață așa.
(…)
Citeşte mai mult pe siblondelegandesc.ro
