Tu cum ai reactionat cand ai auzit prima data replica “Urasc sa merg la scoala”?! Tot mai des, copiii nostri folosesc verbul a uri fara insa ca ei sa-si dea seama de profunzimea sentimentului. Cine este de vina? Iata care este experienta mamicii-blogger Ana Maria Mitrus…
De cand cu desenele si filmele astea traduse in romana, fetele mele au invatat tot felul de expresii care sunt convinsa ca pana acum nu au existat in limbajul nostru. Traduceri dupa ureche care deranjeaza orice telespectator de bun simt dar pe care copiii le iau de bune si le folosesc mai departe.
Una dintre ele este foarte uzuala in filmele cu adolescenti: “I hate this or that” si care la noi este tradusa mot a mot prin “Urasc chestia aia”. Si astfel limbajul de zi cu zi a ajuns sa fie contaminat de ura pentru ca: “urasc temele”, “urasc sa merg la scoala”, “o urasc pe fata aia de la clasa vecina”, “urasc vremea asta” etc.
Initial nu am intervenit, am crezut ca ele chiar stiu ce spun si ca transmit exact ceea ce simt insa dupa ce am remarcat o anumita frecventa am realizat ca sunt doar niste cuvinte la moda care nu exprima realitatea dar care insa au puterea de a planta niste ganduri distructive care in curand vor deveni realitate. Nu dureaza mult de cand iti repeti niste lucruri si pana incepi sa le crezi cu adevarat.
Asa ca incet incet am inceput sa despic firul in patru cu delicatete desi tentatia mea initiala a fost sa le interzic cu desavarsire sa foloseasca acest cuvant :) .
Si cand spui ca urasti sa-ti faci temele, cam la ce te referi?
Ca nu vreau sa le fac acum.
Dar cand?
Putin mai tarziu.
Deci practic, nu e vorba ca le urasti ci ca vrei sa mai amani putin momentul teme, asa-i?
Da, asa.
Si atunci de ce zici ca le urasti?
E, ziceam si eu asa… :)
Sau alt exemplu, la prima ora a diminetii:
Ahhh, urasc sa ma trezesc dimineata.
Cum adica urasti, cand sambata si duminica te trezesti prima si nu ne mai lasi nici pe noi sa dormim?
Eee, pai sambata nu merg la scoala, ma trezesc ca sa ma joc.
Deci practic problema nu e ca te trezesti ci ca mergi la scoala. Sau si mai corect, ca nu poti sa te joci.
Da, de fapt nu am nicio probleme sa ma trezesc. Dar as vrea sa ma joc.
Si atunci de ce zici ca urasti sa te trezesti.
Nu stiu.
Da, nu stie. Cam asta e problema cu copiii nostri. Fac lucruri prin imitatie, fara sa le inteleaga in totalitate, doar pentru ca li s-a parut lor interesant ceva. Iar noi decodam reactiile lor ca fiind rauvoitoare sau intentionate si reactionam in consecinta. (Dar despre asta intr-un articol viitor.)
Cum ii invatam pe copii despre sentimente?
Pasul 1.
Evident ca in primul si in primul rand trebuie sa le spunem copiilor ce sunt sentimentele, sa le dam exemple si sa-i punem sa le exprime cat pot ei de bine. Bucurie, tristete, frica, amuzament, singuratate, rusine, fericire, spaima, mandrie, ura, si tot ce va mai trece voua prin cap. Dupa ce au prins ideea, putem sa trecem si la sentimente mai complexe: multumit, frustrat, infometat :) . Putem vorbi cu ei despre cum s-au simtit in anumite momente si sa ii ajutam identifice sentimentele pe care le-au simtit.
Pasul 2
Consta in identificarea sentimentelor pe care le exprima ceilalti. Puteti exersa in familie exprimand pe rand diverse sentimente in timp ce ei trebuie sa ghiceasca despre ce este vorba sau va puteti uita la televizor. Un exercitiu foarte interesant este sa ne uitam la un film cu sonorul oprit si sa ne jucam “de-a psihologul” ghicind ce sentimente exprima cei de pe ecran. Iar recomandarea mea expresa este “Puss in boots” (Motanul incaltat). Credeti-ma o sa radeti in hohote, face motanul ala niste mutre de numa numa.
(...)
Citeste mai mult pe meseriadeparinte.ro!
Foto: Pixabay.com
