Toţi părinţii şi-ar dori un copil care să ştie mereu ce vrea şi cum să îl obţină de la cei din jur, care se simte confortabil în orice situaţie şi îşi face imediat prieteni, care ştie să comunice şi cu vânzătoarea de la magazin şi cu bonă unui amic. Un copil care se descurcă în situaţiile sociale precum peştele în apă, fiind plăcut şi făcându-i pe cei din jur să îi acorde atenţie.
Realitatea nu este însă întotdeauna asta. Sunt mulţi copii care sunt mai retraşi la fel cum sunt oameni maturi care sunt mai retraşi. Şi acest lucru este în regulă. Problema apare atunci când vrem să schimbăm personalitatea acestor copii, să îi facem să se comporte altfel decât simt. Iar părinţii copiilor retraşi au deseori astfel de intenţii, mai ales dacă au o personalitate extrovertită şi nu înţeleg celălalt punct de vedere.
Haide să vedem ce anume este ok să facem:
Să fim atenţi la limbaj.
Nu are sens să folosim o etichetă, mai ales când copilul este de faţă. Nu este deloc indicat să spunem „Îmi pare rău, este un copil timid” ca şi cum aceasta retragere a copilului ar fi un lucru rău, ceva de care să ne jenăm. Putem spune că nu simte nevoia să interacţioneze chiar în acel moment, ceea ce descrie mult mai corect situaţia.
Sa discutăm
Nu este indicat să presupui ce o fi în capul copilului tău. Mult mai bine este să discuţi. Poţi, de exemplu, să întrebi de ce nu a răspuns la un salut, ce l-a făcut să se simtă inconfortabil. Şi să propui alte moduri de interacţiune, cum ar fi să zâmbească sau să facă cu mâna.
Socializarea se învaţă
Majoritatea adulţilor, chiar şi cei care nu au personalitate extraovertita pot face faţă fără probleme unui grup nou de oameni. Nu acelaşi este însă şi cazul copiilor. Dacă ai un copil care nu poate intra uşor într-un grup, căruia îi este frică să interacţioneze cu el nu are sens să îl împingi de la spate. Îi va fi şi mai frică şi data viitoare va refuza cu şi mai mare îndârjire. Îl poţi ajuta însă să aibă interacţiuni sociale graduale. Întâi îi poţi invita un tovarăş de joacă şi apoi să creşti treptat interacţiunea cu copii noi. Să nu te miri dacă copilul tău tăcut şi retras alege să fie prieten cu un copil extrovertit. Adesea aleg astfel de prieteni întrucât le uşurează şi lor apropierea de orice grup.
Planifică
Un copil căruia nu îi vine natural cum să se comporte în situaţiile sociale nu ştie ce să facă şi începe să se simtă din ce în ce mai ciudat. Ca să îi uşurezi interacţiunea spune-i ce anume trebuie să facă. Să salute, să ofere cadoul, să facă un compliment, să întrebe care este jocul preferat. Dacă veţi participa la o petrecere este recomandat să nu ajungeţi printre ultimii, când copiii sunt deja angajaţi în joacă. Mai bine ajungeţi la început, când agitaţia nu a început şi are ocazia să interacţioneze cu unul doi copii şi să îşi facă prieteni.
Ce nu trebuie să facem? Să mituim un copil ca să interacţioneze cu cineva, să îl certăm pentru că este retras, să ne mirăm în gura mare că poate să fie astfel, să îl comparăm cu alţi copii şi să observăm că el nu se descurcă prea bine, să minimizăm sentimentul de frică pe care îl are etc
