Creșterea copiilor, la fel ca și dragostea din cuplu, poate fi un adevărat teren de luptă. Și, ca orice general care stăpânește strategiile militare, un plan bun de luptă reprezintă cheia succesului. Bine, în unele situații ar fi necesari și niște luptători Ninja, care să se rotească în aer cu viteza luminii. Dincolo de metafore, psihologul american Erica Reischer prezintă în cartea sa “What Great Parents Do: 75 Simple Strategies for Raising Kids Who Thrive” câteva strategii care te pot ajuta atunci când vine vorba de disciplina prichindeilor.
Pe cât sunt de simpatici pe atât pot fi de… greu de controlat. Sunt momente în care răbdarea părinților est testată la maximum și, de multe ori, adulții cedează în fața celor mici. “Eu nu am fost așa în copilărie!”… Poate și tu ți-ai spus acest lucru. Perfect adevărat, însă vremurile de atunci nu se compară cu cele prezente. Prin urmare, psihologul Erica Reischer vine cu câteva soluții: strategii în ce privește disciplina la copii.
Iată 6 dintre ele:
Înțelege-le comportamentul!
O “strategie” inspirată tot de tehnicile militare și propovăduită și de proverbe de genul “Ține-ţi prietenii aproape, iar duşmanii - şi mai aproape”. Nu este cazul să-i numim „dușmani” pe cei mici, dar putem aplica strategia! Copiii fac întotdeauna experimente sociale, iar părintele este subiectul principal pe care îl testează. De câte ori nu ți s-a întâmplat să-ți vezi copilul făcând ceva neadecvat – de exemplu, să-și îmbrîncească fratele ori sora -, tu să-i atragi atenția, iar el, în ciuda avertismentului, să continue? “Îmi pune răbdarea la încercare!”, probabil că ți-ai spus. Potrivit teoriei psihologului Erica Reischer, chiar asta face: te testează.
Cum să eviți o discuție în contradictoriu
În loc să insiști pe “Nu” – “Nu ai voie să ieși afară”, “”Nu ai voie să te joci pe calculator”, “Nu ai voie să mergi la mall” - folosește cuvântul “Da”, în așa fel încât să obții ceea ce îți dorești tu atunci când copilul vrea altceva. De exemplu, “Da, putem merge în parc… doar după ce îți termini gustarea și îți faci ordine în camera ta”. Folosind astfel de fraze, care încep cu “Da”, cei mici nu se mai simt constrânși și, implicit, nu se mai împotrivesc atât de tare direcțiilor tale.
Cum să te cerți cu cei mici (Dacă ei insistă!)
În momentele tensionate dintre voi, în loc să le spui copiilor că te supără, că te enervează – ceea ce îi va face instant defensivi – explică-le că tu ești nervoasă, supărată, că te deranjează comportamentul lor. O subtilă strategie de “transfer”, prin care nu îi acuzi de ceva, ci prin care comunicați. Evită frazele toxice de genul “Nu-ți este rușine?!”, “Este vina ta!”, “Lasă c-o să vezi tu!”.
►Citește și Cum să-ți gestionezi furia față de propriul copil
“Te rog! Te rog...” de o mie de ori
Copiii pot fi extrem de insistenți, mai ales atunci când își doresc ceva anume, ceva ce tu ai interzis sau ai restricționat. O jucărie, o bomboană, o oră în plus la desene animate... Și atunci apare acel “Te rog! Te rog...”, rostit de o mie de ori până la epuizarea ta psihică. E ca și cum ai trage de maneta unui tonomat de jocuri de o mie de ori, încontinuu, fără pauză… se va strica, se va rupe. În același timp, dacă, după o mie de ori, mai tragi o dată… s-ar putea să câștigi premiul cel mare. Astfel explică Erica felul în care trebue să fi consecventă atunci când vine vorba despre regulile stabilite. Așa că… nu ceda! Chiar dacă pare că nu se mai oprește cu acel “Te rog! Te rog...”. La un moment dat, va ceda.
Fără văicăreală!
Știi bine că, dacă îi dai copilului ce vrea, scapi de văitat. “Dar nu pot să mă încalț singur” – deși are deja 5 ani, “Mi-e sete. Îmi dai apă?” – chiar dacă are paharul pe masă și stiuațiile de gen pot continua la nesfârșit. Și cel mic știe că, dacă se vaită încontinuu, o să cedezi până la urmă și îi vei satisface poftele. Așa că sfatul psihologului este să-ți fixezi strategia pe două categorii: scopuri și mijloace. De exemplu, spune-i celui mic că ai înțeles că vrea un pahar de apă (scopul), dar comunică-i că nu îl va primi dacă se vaită, dacă nu își schimbă tonul (mijlocul, metoda). În cazul copiilor mici, funcționează foarte bine metoda alternativei: de exemplu, cere să-ți aducă ție mai întâi un pahar cu lapte.
►Citește și Lasă-ți copiii să se descurce singuri! 6 situații în care nu trebuie să intervii
În atenția taților! Cum să eviți “O vreau pe mama!”, înainte de culcare
Mai ales când copiii sunt foarte mici, înainte de ora de somn vor dori un moment de răsfăț alături de mama lor. Un pupic, o îmbrățișare, o “sesiune” de gâdilat... Prin urmare tăticii se pot transforma în “persona non grata”. Nu o luați personal! Încearcă să transformi “dusul” la culcare într-o rutină săptămânală, iar cei mici se vor obișnui în cele din urmă. Bineînțeles, reciproca este valabilă și în cazul mamelor.
Sursa: Fatherly.com
Cum ți se par metodele Ericăi Reischer? Tu ce alte “strategii” pui în aplicare?
