Nu știu cum este pentru voi, dar eu rezonez din ce în ce mai mult cu ideea că trăim în mai multe Românii. România oamenilor preocupați de sănătate, de dezvoltarea lor și a copiilor lor, de educația lor pe toate planurile, inclusiv educație sexuală. România în care părinții se duc la conferințe ca să afle cum se pot conecta mai ușor la copiii lor, cum pot să găsească echilibrul între nevoile lor și ale copilului, cum să fie părinți mai buni. România asta e foarte foarte mică, aproape inexistentă. Și totuși, ea crește puțin în fiecare zi.
Mai este România celor care se zbat între dorința de a le oferi copiilor alt model decât cel în care au crescut ei și convingerea că „lasă, Domnule, că și eu mai luam o palmă de la tata și n-am murit”.
► Citeşte şi Când copiii vorbesc: răspunsurile corecte pentru copilul tău, atunci când vine timpul pentru întrebările “acelea” – Partea I
Părinți care își duc copiii în vacanțe, dar acolo au pretenția să nu fie deranjați, că este concediu și pentru ei. Care își pedepsesc sau recompensează copiii, după merite sau greșeli, care le plantează o tabletă în brațe ca să stea liniștiți la masă. Care își duc copiii la fast food ca pe o dovadă de mare prețuire. Pentru ei, educație sexuală înseamnă să le spună copiilor că e rușine să stea în cocoșelul gol și că ei au fost aduși de barză. Și România asta e mică, parcă totuși un pic mai mare decât prima.
Și este România reală. România în care copiii merg kilometri întregi ca să ajungă la școală, în care bătaia e încă ruptă din Rai și cuvântul părintelui e lege. În care educație sexuală înseamnă un „bine, bă, i-ai tras-o, ești bărbat de acum”, pentru băieți sau „Să nu te pună mama dracu să îmi vii cu burta la gură acasă, că mă faci de rușine”, pentru fete. România asta e mare. Atât de mare încât este pe primul loc în Europa la numărul de minore devenite mame.
În România reală, 1 din 10 adolescente devine mamă înainte de 18 ani
(...)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
Sursa foto: Free pik
