Păi şi povestea? Cum rămâne cu povestea? Când încerc să o fac uitată sau chiar uit de povestea de seară, Ana are grijă să îmi amintească. De şapte ani încoace, seară de seară, oricât am fi de obosiţi, este imposibil să sărim acest ritual. Când am spus şapte ani, nu am exagerat deloc, pentru că cititul poveştii a fost una din primele rutine de seară, pe acelaşi nivel de importanţă cu băiţa şi masa.
Deşi avea doar câteva luni, Ana asculta cu atenţie şi ochişorii mari povestea lui Bebe Urs, care mergea şi el la culcare, Prinţesa şi bobul de mazăre sau aventurile lui Tom Degeţel. Uneori bunicii mă apostrofau glumeţ, sugerându-mi să o trimit la facultate direct, ce să mai treacă prin şcoală, dacă tot citeşte poveşti de la o lună.
Pe termen scurt, cititul poveştii o ajuta pe Ana să intre în rutina nocturnă, înţelegea că a venit ora de culcare, se destindea şi era mai cooperantă la restul „operaţiunilor” care precedau somnul. Pe termen lung, sunt convinsă că lumea poveştilor a ajutat-o să devină copilul comunicativ, vorbăreţ, empatic şi plin de imaginaţie care este astăzi. Sigur, este vorba şi de felul ei de a fi şi de alţi factori care au contribuit, dar eu cred că povestea de seară citită regulat i-a deschis o fereastră spre lumea exterioară, dar şi spre interiorul ei, ajutând-o să se dezvolte armonios.
De la un an şi ceva, poveştea de seară nu a mai fost alegerea noastră, ci a ei. Noi aduceam cartea, iar ea arăta cu degeţelul ce îşi dorea. Şi acum marea ei plăcere seara este să îşi aleagă povestea. Pe multe dintre ele le ştie deja pe dinafară, iar mai nou a început să vrea ca primele două-trei rânduri să ni le citească ea, că de, e şcolăriţă.
Unul din primele lucruri care au atras-o pe Ana în magazine au fost cărţile. Rare sunt momentele în care să plecăm de la cumpărături fără minimum o carte. Azi una, mâine două, raftul dedicat ei a devenit neîncăpător şi s-a transformat într-un corp de bibliotecă întreg, în care cărţile stau chiar şi pe câte două rânduri. Pentru că în ritmul ăsta riscam să ne tranformăm casa în bibliotecă publică, am apelat la alternativa modernă – poveşti pentru copii disponibile on-line. O poveste pe calculator nu înlocuieşte răsfoitul unei cărţi, dar prezintă şi câteva avantaje, care o fac să realizeze un tandem chiar reuşit cu surata ei „clasică” – în primul rând, scade simţitor riscul de a adormi citind. Nu ştiu dacă vi s-a întâmplat, mie da şi nu o dată. Când era mai interesant pentru copil, cartea îmi aluneca din braţe şi picam spre lumea viselor, încet şi sigur.
(...)
Citește mai mult pe www.pisicapesarma.ro!
