Femeile sunt foarte puternice. Nu exista indoiala asupra acestui lucru - este suficient sa ne uitam la noi de cand am devenit mame si ne dam seama ca nimic nu ne doboara si ca putem duce multe, foarte multe.
Insa aceasta putere a femeilor este una a stoicului, a celui care rezista in ciuda adversitatilor. Si, desi este un tip de putere foarte bun, fara de care oare ce s-ar alege de familiile noastre, nu este tipul de putere pe care ne-am dori-o neaparat pentru fetita noastra. Am vrea ca ea sa aiba o putere aservita, una in care spune cum sa fie lucrurile si nu doar le face fata.
Pentru asta este foarte important ce anume ii spunem despre lume si, mai ales, cum reactionam la comportamentul ei:
- o laudam pentru ca lasa de la ea ca sa fie si ceilalti multumiti?
- o certam pentru ca l-a suparat pe bebe fiindca nu vrea sa ii lase jucaria ei favorita?
- ii cerem sa fie rabdatoare, curata si tacuta 'pentru ca asa sunt fetele'?
- ii spunem ca lucrurile care o intereseaza pe ea sunt niste nimicuri?
- ii cerem des sa cedeze pentru ca toata lumea sa fie multumita?
Par sa fie, la prima vedere, un mod in regula de a o educa: o invatam compasiunea si rabdarea. Oricine trebuie sa aiba aceste calitati. Insa in acelasi timp o mai invatam ceva: ca ne asteptam sa se puna pe ea pe plan secund, ca asta ne face sa ne gandim ca este o persoana buna.
Ca in orice lucru, echilibrul este cheia. Nu vrem nici sa fie cea mai egoista persoana, dar nici sa se gandeasca la altii in detrimentul propriei persoane. Insa cum obtinem acest echilibru? Parerea mea este ca oricum fetele sunt indemnate cam des si de catre toata lumea sa isi inabuse propriile dorinte. Asa ca parintii ar trebui sa le invete exact contrariul, ca sa contrabalanseze. Sa le invete
- sa nu le fie niciodata rusine de ceea ce cred, gandesc, simt, au nevoie
- sa considere normal sa spuna cu voce tare ceea ce vor
- daca le deranjeaza ceva sa nu treaca cu vederea fara sa spuna nimic
- sa nu accepte sa fie tratate rau, indiferent de la cine ar veni acest tratament
Am mai vrea pentru fetita noastra si ca ea sa isi accepte sentimentele ca fiind normale si sa fie capabila sa le spuna ca atare, fara a le indulci. V-ati gandit vreodata de ce se considera ca arta cea mai de pret a femeilor este de a obtine ceea ce vor fara sa lase impresia ca o fac? Eu spun ca este timpul, macar de la generatia copiilor nostri, sa terminam cu acest mod de gandire care le face pe toate femeile sa aiba caracter pasiv agresiv. Nu este nimeni fericit pentru ca ele isi inabusa in mod constant ceea ce simt.
Ceea ce trebuie sa facem cu fetitele noastre este sa le invatam sa isi spuna sentimentele in cuvinte, fara sa le fie frica sau rusine. Si sa inteleaga ca nimeni nu are dreptul sa te judece pentru ceea ce simti. Iar daca se simt constant rau in preajma cuiva, atunci sa ocoleasca persoana respectiva. Fara regret.
Tu cat de des i-ai spus fetitei tale astazi ca trebuie sa fie curata, ascultatoare, sa nu te intrerupa, sa nu vorbeasca tare, sa imparta ce este al ei, sa fie politicoasa, sa nu se miste de langa tine, sa aiba rabdare, sa... ?
