Toți părinții își iubesc copiii, adevărat. Atunci, de ce este atât de greu să îi creștem?
Problema e că în relația părinte-copil, primul ar trebui să aibă mai multă minte în toate momentele zilei. Chiar și atunci când e obosit, flămând, exasperat. Atunci apar provocările: dimineața, înainte să pleci la serviciu/școală, când ești contra timp, seara când vrei 10 minute să nu vorbești cu nimeni și nu le ai, fiindcă ești luat ca de nou. Le știți. Iubirea nu e suficientă între doi oameni, un principiu universal, care se aplică pornind de la cuplu și terminând între părinți și copii. Copilul are enorm de multă iubire și iertare pentru părintele lui, mai mult: copilul are și uitare (e un dar pe care îl va pierde în timp), el are nevoie ca părintele să compenseze la capitolul ”rațiune”.
►Citeşte şi Tu la cine ai țipat astăzi?
"Mulți au pretenția să își poată ține copilul sub control. Dar poți cu adevărat ține o altă ființă sub control?"
În această relație, noi trebuie să fim adulții.
E o diferență mare între a fi copil în sufletul tău de adult și a te purta copilărește.
Prima ține de magie, de spiritualitate, de partea ludică a existenței, a doua ține de ridicol. Să te porți copilărește la 30 de ani e penibil. Tații vor spune, da, dar uneori îmi e și mie foame! Sau mi-e somn! (Mamele nu vor spune niciodată chestia asta, ele nu au drepturi, ci doar responsabilități:))
Țineți minte, copiii nu au cerut să fie născuți, noi trebuie să ne asumăm rolul de adulți. Cortexul prefrontal se dezvoltă până la 25 de ani, deci până ajunge copilul la vârsta asta, cam noi suntem adultul din casă.
►Citeşte şi Putem sa ne oprim din tipat? Solutii pentru autodisciplinare
►Citeşte şi Fraza care linişteşte pe loc tantrumurile copilului. Ce trebuie să spui
De ce unii copii nu ascultă decât dacă țipi la ei
Răspunsul e simplu: tocmai fiindcă țipi la ei, fiindcă așa i-ai antrenat. Când țipi, copiii se sperie, intră în starea ”luptă sau fugi” și nu mai înțeleg nimic din ce încerci tu să îi înveți. Să nu sară în baltă, să nu lingă toboganul, să arunce gunoiul din mână. Plus, îi educi să reacționeze așa și mai departe în viață, doar la țipetele altora, la comenzile lor. Dacă ai un copil care parcă nici nu te aude când îi spui să facă/să nu facă ceva, e clar că a devenit așa de la prea multe ordine și țipete. Pur și simplu, te-a blocat undeva, de nici nu te mai aude.
(…)
Citeşte mai mult pe siblondelegandesc.ro
