În ultima perioadă, auzim atât de des sintagma iubire de sine, încât uneori îi asociem conotații negative: prea multă iubire de sine, prea mult egoism. Ei bine, este esențial să facem diferența între iubire de sine, sub forma ei autentică, și egoism, pentru că doar așa putem înțelege de ce este important să ne iubim pe noi înșine și care este rolul acestei iubiri nu doar în relația cu noi, cu propria persoană, ci și în raport cu ceilalți.
În primul rând, iubirea de sine înseamnă cunoașterea și aprecierea propriei persoane. Înseamnă să te știi pe tine, să te iubești cu bune și cu rele, să ai compasiune și înțelegere față de varianta ta mai puțin perfectă, înseamnă să îți pui limite în raport cu ceilalți și să nu încerci să îi mulțumești pe ceilalți în detrimentul fericirii tale. Iubirea de sine presupune să fii bine cu tine, iar când simți asta inevitabil ești bine și cu ceilalți, dăruind iubire. Iubirea de sine nu se împarte, atunci când se îndreaptă către celelalte persoane, ci se multiplică. Egoismul, pe de altă parte, presupune iubire exagerată de sine, presupune atât de multă iubire, că nu ai de unde să mai și dăruiești. Să fii egoist înseamnă să te gândești doar la interesele tale, să privești spre oglindă și să spui că tu ești perfect și meriți totul, nu să accepți și să îți iubești imperfecțiunile, ca în cazul iubirii de sine.
Citește și Cum crești stima de sine a copilului? 8 afirmații pozitive
De ce este important să ne învățăm copiii să se iubească pe sine?
Dragostea de sine cuprinde valori importante, cum ar fi stima de sine și încrederea în sine, valori care se propagă pe tot parcursul vieții unui copil. Copiii care se simt bine cu ei înșiși:
- Au încredere să încerci lucruri noi
- Au mai multe șanse să se ridice pentru ei înșiși și pentru alții
- Se simt mândri de realizările lor
- Au o mentalitate de creștere
- Sunt mai predispuși să o ia de la capăt după eșecuri
- Sunt mai dispuși să se implice cu toate resursele
- Sunt mai predispuși să încerce în continuare, chiar dacă eșuează la început
De fapt, conform Academiei Americane de Pediatrie, modul în care copiii se percep pe ei înșiși joacă un rol esențial în motivația și realizările lor la școală, în relațiile lor și în rezistența lor. În plus, cercetările au arătat că oamenii care practică dragostea de sine își pot îmbunătăți în mod semnificativ nivelul de stres și anxietate și ajută și la contracararea autocriticii.
Cum învățăm copiii să se iubească pe sine?
0-1 an. Iubirea de sine la bebeluși
În primul an, copiii învață să se iubească pe sine în primul rând fiind iubiți și acceptați de propriii părinți. Iubirea venită din partea părinților este extrem de importantă în orice etapă a vieții, pentru cultivarea iubirii de sine, dar cum în primul an copiii nu au foarte multe nevoi (de hrană, de siguranță, de iubire), iubirea de sine se învață văzând că sunt iubiți. E important să răspundem nevoilor afective ale copilului, să îl ținem în brațe ori de câte ori simte nevoia, să îl hrănim la timp, să ne asigurăm că se odihnește corespunzător și că vorbim cu el și ne jucăm, cât mai mult și mai implicați.
1-7 ani. Iubirea de sine la preșcolari
După vârsta de un an, să înveți iubirea de sine presupune mai mult decât să te simți iubit de părinții tăi. Iubirea de sine înseamnă:
- Decizii luate de propria persoană. E important să lăsăm copilul să aleagă între opțiuni sigure, prietenoase pentru copii mici, cum ar fi cu ce jucărie să se joace sau dacă să primească gem sau unt pe pâinea prăjită. Acest lucru îi ajută să se simtă în control, ceea ce contribuie la dezvoltarea încrederii în sine.
- Oferă-i copilului tău șansa de a spune nu, dacă asta simte. Spre exemplu, dacă ia în parc o jucărie și nu vrea să o împartă, spune-i: E în regulă! I-o poți da când simți tu. În acest fel, îl înveți să nu fie un people pleaser și să nu renunțe la fericirea lui pentru a altuia. Similar, dacă cere o jucărie pe care un alt copil nu este pregătit să o împartă, explică-i că trebuie să aștepte până în momentul în care celălalt copil vrea să i-o dea.
- Lasă-l să își exploreze propriul corp – Încă din primii ani de viață, copilașii, mai ales băieții, resimt o stare de bine când își ating organele genitale. Nu le interzice asta, spune-le că e bine să o facă, dar cu limite: nu în prezența altor persoane și nu oriunde (nu la masă, nu la grădiniță, nu în parc). Tot acum trebuie explicat cu fermitate că nu lăsăm persoanele străine să ne atingă organele genitale și nici noi nu facem asta altor persoane.
Spunem fraze prin care încurajăm iubirea de sine – Este minunat să ne facem un ritual în care, în fiecare dimineață, să ne uităm în oglindă și să spunem: Sunt puternic, sunt isteț, sunt curajos, sunt bun, sunt frumos, sunt iubit.
7 – 21 ani. Iubirea de sine la școlari/adolescenți
După 7 ani, în special în perioada adolescenței, este important să ne lăsăm copiii să își definească personalitatea, să îi lăsăm să exploreze, să se cunoască pe sine și limitele lor. Este important să le oferim spațiu personal, să le dăm voie să se încuie în cameră, departe de noi, să le respectăm dezordinea din cameră (oglindă e dezordinii din interiorul lor) și intimitatea. Este absolut necesar să ne asigurăm că sunt în siguranță, acolo unde merg, dar din păcate nu o mai putem face ca în primii ani de viață și trebuie să acceptăm asta. Adolescența este perioada în care culegem roadele relației cultivate până acum. Dacă le-am fost copiilor prieteni, ne rămân prieteni și confidenți și în adolescență, într-o oarecare măsură (nu la fel de apropiați ca în copilăria mică, dar putem vorbi în continuare de o relație apropiată). Trebuie să înțelegem că adolescența este o perioadă de răzvrătire față de valorile și limitele impuse de părinți – și asta este perfect normal.
