„Antrenamentul la oliţă” nu este o ştiinţă cu răspunsuri exacte, este mai degrabă artă. Nu tot ceea ce funcţionează la un copil funcţionează şi la celălalt, ba uneori chiar contrariul se dovedeşte valabil. Iar dacă şi voi aţi ajuns la acest capitol, înarmaţi-vă cu răbdare. Sau, cine ştie, poate sunteţi în tabăra norocoşilor. Noi ne-am propus, oricum ar fi, să vă ajutăm!
I-am rugat pe părinţii novici în ale “antrenamentului la oliţă” să ne pună întrebările care îi macină, în legătură cu acest subiect, şi apoi am vorbit cu părinţii deja profesionişti, care au fost bucuroşi să ne răspundă şi să ne sfătuiască, aşa cum au putut mai bine şi mai sincer. Curioşi ce a ieşit?
1. Încercăm să îl învăţăm pe copilul cel mare să facă la oliţă, dar problema e că avem şi un nou-născut. Cum vom supravieţui?
Răspunsul nr. 1: Ţineţi oliţa aproape – Aveţi grijă să aveţi în permanenţă oliţa lângă voi. Sau, dacă vi se pare prea greu să o plimbaţi dintr-o camera în alta, cumpăraţi mai multe şi ţineţi-le peste tot ;)
R.2: Oferiţi recompense – Şi eu am fost în aceeaş situaţie. Într-o zi, băieţelul meu cel mare făcea un puzzle, în sufragerie, când şi-a dat pantalonaşii jos şi a început să îşi facă nevoile pe el. După câteva episoare similare, mi-am dat seama că, de fapt, cel mai tare îş deranja că celuilalt i se permite să facă pe el, în timp ce lui nu. Şi atunci, m-am gândit la o strategie: am început să îi ofer mici recompense de fiecare data când făcea la oliţă. Iar după o săptămână în care nu a făcut deloc pe el, i-am cumpărat puzzle-ul mult visat.
R.3: Aşteaptă – Nu încerca să îl înveţi pe fratele mai mare să facă la oliţă imediat după venirea pe lume a celui mic, aşteaptă măcar 3 luni! Vor interveni şi-aşa destul de multe schimbări în vieţile voastre şi, după ce că fratele mai mare va trebui să înveţe să accepte că nu este singur pe lume, va fi deja prea mult să trebuiască să se înveţe şi cu oliţa…!
2. Copilul meu are deja 2 ani şi jumătate, iar interesul lui pentru oliţă este egal cu 0. Ce mă fac?!
R.1: Interacţionează tu cu oliţa – Cumpără-i o oliţă mai haioasă, pune-l să o inspecteze, vorbeşte tu cu ea, citeşte-i copilului poveşti stând pe ea… ia totul ca pe un joc şi îl vei atrage şi pe el în povestea ta.
R.2: Cumpără-i copilului lenjerie intimă haioasă – Îl iubeşte pe My Little Pony? Cumpără-i chiloţei cu My Little Pony şi încurajeaz-o să se dezbrace des, să îi inspecteze stând jos, pe oliţă…
R.3: În pielea goală – La noi a funcţionat când îl lăsam pe cel mic să stea în pielea goală, prin casă. Aşa, îşi amintea că trebuie să treacă şi pe la baie.
►Citeşte şi Cum învăţăm copilul să facă la oliţă? Metoda celor trei zile care, teoretic, nu dă greş
3. Copilul meu se teme de toaletă – de zgomot, de mărime, de felul în care face lucrurile să dispară. Cum să procedez?
R.1: Acoperă zgomotul - Eu am învăţat-o pe fetiţa mea să îşi pună căştile pufoase, roz, pe urechiuşe.
R.2: Inventează o poveste – Noi i-am spus copilului că toaleta are nişte ţevi colorate, în spate, prin care ia tot ceea ce vedem noi şi duce în lumea curcubeului, unde se întâlnesc cu toţii şi se uită la desene animate şi se joacă împreună. Nu ştiu exact cât de logici am fost, dar micuţa pare să fi înţeles.
4. Copilul meu reuşeşte să îşi facă treaba mică la oliţă, dar cu treaba mare… nici vorbă!
R.1: Prin aceeaşi situaţie am trecut şi noi: copilul refuza să îşi facă treaba mare la oliţă! Şi uite ce strategie am urmat: i-am pus scutecelul, l-am aşezat pe oliţă şi poooop, treaba mare! Până într-o zi când i-am pus un scutecel găurit la funduleţ. Şi da, s-a întâmplat cum credeţi: a făcut caca direct în oliţă, prin gaura de la scutec. În prima fază nu înţelegea ce se întâmplă, după care s-a făcut un pic că plânge pentru ca, în final, să râdă în hohote. După alte câteva încercări repetate, i-am spus: dacă poţi la oliţă prin scutec, sigur poţi şi fără el. Şi aşa a şi fost!
R.2: I-am spus, pur şi simplu, că nu mai sunt scutece. Şi că, aşa cum face pipi, poate sta acolo să facă şi treabă mare. S-a bosumflat o dată, de două ori, dar a înţeles.
R.3: Eu credeam că fiului meu îi e teamă de oliţă, când de fapt el era mai mult constipat. I-am redus cantitatea de lapte consumată, am început să îi dau să bea mai multă apă şi, după ce şi-a reglat tranzitul, a început şi cu oliţa.
5. Băiatul meu nu are nicio problemă cu oliţa, ziua, dar noaptea… uită cu totul de ea.
R.1: Majoritatea copiilor au o problemă cu antrenamentul din timpul nopţii. Răbdare, răbdare, răbdare.
R.2: Nu îi mai da multă apă înainte de culcare, pune-l pe oliţă imediat înainte de somn şi imediat dimineaţa după trezire. Vei vedea diferenţa!
