Am remarcat faptul că articolele mele sunt primite cu foarte mult optimism, că toată lumea le citeşte cu încântare, însă la sfârşit există foarte multe comentarii de genul: “Mda, asta e teorie, s-ar putea să meargă dar nu e bine să rişti. Toată povestea asta cu pozitivismul şi creşterea democratică nu se aplică foarte bine pe teren. O să vezi tu, când or să ţi se urce fetele în cap şi nu o să mai poţi să faci nimic, o să îţi doreşti să dai timpul înapoi“.
Înţeleg perfect aceasta temere, şi chiar dacă mesajul meu rămâne acelaşi, poate e momentul să discutăm puţin şi despre partea cealaltă. Despre ce să nu facem ca să nu ne trezim că am crescut un copil răsfăţat şi iresponsabil.
Tot ce am spus până acum, dragostea necondiţionată, înţelegerea, respectul, creşterea democratică a copiilor, toate rămân în picioare. Însă, pentru că există şi democraţie prost înţeleasă, în care, din dragoste pentru cel mic riscăm să-l handicapăm cu intenţiile noastre bune, hai să stabilim nişte limite.
Citeşte întrebările de mai jos şi dacă majoritatea răspunsurilor tale sunt DA, atunci s-ar putea să fie momentul să îţi pui nişte întrebări şi să faci nişte schimbări:
1. Întotdeauna îi dai celui mic ce vrea atunci când vrea? Acest obicei poate avea consecinţe dezastruoase deoarece copiii care primesc intodeauna ce vor, încep să creadă că totul li se cuvine. Că e de ajuns să ceară şi vor primi şi că nu e nevoie să depună efort pentru ceea ce îşi doresc. Cum ar putea să înveţe să aprecieze lucrurile dacă toate le vin de-a gata sub nas, iar ei nu trebuie să fac niciun efort şi nici măcar să aştepte?
2. Vrei să îi oferi viaţa pe care tu nu ai avut-o? Mulţi dintre noi au trăit în condiţii nu tocmai fericite şi asta cu siguranţă a lăsat traume destul de adânci. Însă simplul fapt că avem un copil căruia (din fericire) putem să-i oferim tot ce nu am avut noi, asta nu doar că nu va vindeca rănile noastre ci va avea un efect devastator aspura dezvoltării lui emoţionale. Când un copil primeşte lucruri de care nu are neapărat nevoie, când e sufocat de cadouri şi viaţa pe care o trăieşte pare desprinsă dintr-un film, atunci el nu va şti să aprecieze lucrurile mărunte. Iar curând va începe să nu mai aprecieze nici lucrurile valoroase. Este mult mai important să îi învăţăm pe cei mici să aprecieze dragostea noastră, eforturile pe care le facem şi timpul petrecut împreună, decât să îi copleşim cu jucării, telefoane şi haine scumpe. E total greşit să îi creştem pe cei mici într-o lume materială în care banul guvernează şi proprietăţile îţi definesc de fapt valoarea.
3.Ţi-e teamă să-i spui “NU”? Poate nu ai avut întotdeauna această teamă, însă după ce ai experimentat de câteva ori urletele celui mic (eventual în public) ai decis că o mică concesie din partea ta e preferabilă unei scene de coşmar. Când sunt mici, copiii ne domina cu plânsul şi crizele lor, pe care de multe ori nu ştim să le gestionăm, iar când cresc, deja au la îndemână alte instrumente cu care să ne satajeze. Când te acuză că nu-l iubeşti dacă nu faci ce te roagă, parcă ţi se rupe inima şi vrei să-i demonstrezi că nu-i aşa. Doar de data asta.
4.Cea mai uşoară variantă pentru tine este să cedezi? Pur şi simplu nu mai poţi să suporţi plânsetele, rugile, crizele, şi ai da orice pentru puţină linişte. Aşa că faci tot ce te roagă, dorinţa lui devine porunca, doar ca să vezi că e şi el puţin cooperant şi că puteţi să vă înţelegeţi. Adevărul este că această “pace” e doar una aparenta, datorată faptului că acum ai cedat. Însă ce te faci data viitoare când lucrurile vor deveni din nou agitate?
5.Vrei să-l protejezi de eşec? Când le bătătorim intodeauna copiilor drumul pe care merg, poate că impresia noastră este că le facem bine, că îi ajutăm. Realitatea este însă cu totul alta. Când îi ferim de greşeli şi de consecinţele acestora, practic le răpim dreptul de a avea experienţe din care să înveţe. Un copil care nu poate să se descurce singur cu responsabilităţi adecvate vârstei lui, va deveni un incapabil, dependent de mami şi de taţi. Poate data viitoare când te roagă să-i faci tema o să-l refuzi, indiferent care vor fi consecinţele.
Sigur, e uşor să arăţi cu degetul, o să-mi spuneţi. Dar ce e de făcut mai departe?
(…)
Citeşte mai mult pe meseriadeparinte.ro!
