Am auzit adesea că inteligența emoţională este mult mai importantă decât intelectul pentru a te descurca bine în viaţă. Ce înseamnă asta mai exact?
Înseamnă că suntem capabili să ne stăpânim sentimentele în situaţiile pe care le întâlnim în viaţă şi, prin urmare, reuşim să luăm cele mai bune decizii pentru noi în contextual respectiv. Dar cum am putea să îi învăţăm pe copiii noștri aşa ceva, mai ales când se ştie că ei se dezvoltă în această directive mai târziu decât li se dezvoltă intelectul? Un copil poate foarte bine să ştie să numere până la 100 şi să spună alfabetul în trei limbi şi totuşi, din punct de vedere emoţional, să reacţioneze cu binecunoscutele ţipete şi crize de nervi din lucruri minore.
Site-ul ahaparenting.com, cel care ne învaţă de atâta timp să ne creştem copiii prin iubire, spune că nu avem nimic mai mult de făcut decât să ne iubim copiii necondiţionat.
Ce înseamnă asta?
Vedem dincolo de comportamentul rău al copilului şi înţelegem că este determinat de ceva care l-a speriat sau l-a copleşit.
Atunci când îi ascultăm cum îşi exprimă sentimentele, oricât ar fi ele de dificile, în loc să îi punem imediat la punct cu un “Comportă-te frumos!”, ar fi bine să-i ascultăm până la capăt.
Atunci când le răspundem la furie sau miorlăiala cu întrebarea “Cum pot să te ajut?” în loc să ne simţim imediat enervaţi.
Atunci când îi ajutăm mai întâi să facă faţa emoţiilor pe care le simt şi abia apoi, când s-au liniştit, încercăm să îi învăţăm care este comportamentul dezirabil.
Pentru a putea face asta noi trebuie să fim capabili să:
Rămânem calmi atunci când copilul este supărat
Să le acceptăm mereu sentimentele, chiar dacă nu îi lăsăm să facă tot ce vor
Să fim plini de compasiune atunci când îşi exprimă furia.
Şi trebuie să recunoaştem că ne lovim de astfel de situaţii zilnic, deci în fiecare zi mai punem o cărămidă la dezvoltarea inteligenţei emoţionale a copiilor noştri. Şi aşa, treptat, şi ei vor învăţa să facă faţă bine situaţiilor stresante.
