În timp ce traversam o stradă ieri am văzut, pe partea pe care urma să ajung, o mamă care împletea părul fiicei sale. Când am ajuns în dreptul lor, am auzit-o pe mamă spunând cu o voce extrem de iritată:
– Dar hotărăște-te o dată cum vrei și spune cu voce tare!
– …….
– Nu ești în stare de nimic!…
– …știu…
Acel știu al fetiței, rostit cu un glas stins și resemnat, în timp ce capul îi stătea plecat, l-am simțit ca un cuțit înfipt încet, dar constant, prin tot pieptul meu. Am auzit în el toată durerea acelui copil care auzise de prea multe ori acest Nu ești în stare de nimic pe care și-l însușise și pe care îl credea, deși tare și-ar mai fi dorit ca lucrurile să nu stea chiar așa, să fie și ea, ca majoritatea celorlalți copii, capabilă să facă lucruri.
► Citeşte şi Cum poţi influenţa succesul copilului tău. Ce cuvinte trebuie să foloseşti
Hai, mă, că exagerezi! ar putea spune unii dintre voi. Da’ ce i-a zis??? Nimic grav. Și fetița știe că mama ei o iubește, nu o să țină minte aceste lucruri… Poate la nivel conștient, nu, dar cu siguranță inconștientul ei le-a înmagazinat deja și, mai mult, le crede și e convins că nu e în stare să facă lucruri, căci atunci când auzi același lucru despre tine de prea multe ori atunci când ești copil, inevitabil ajungi să crezi acel lucru.
Când eram mic, una dintre glumele preferate ale tatălui meu era următoarea:
– Măi, Alexel tare urâțel mai ești…
– Nu mă pasă!
– Bine, bine, mă, nu te pasă, nu te pasă, dar ești urâțel!
– Nu mă pasă!
(...)
Citeşte mai mut pe celmaibuntata.ro
