-15944-b.jpg)
Când eram mică, mă îngrozea ideea: dacă află mama/tata? Îmi era teamă să ies din pătrățica mea, ca nu cumva să greșesc. Îmi era frică să merg două străduțe mai departe, ca nu cumva să afle tata și să mă certe. Spuneam adesea NU când vreun copil îmi dădea pufuleți de care nu mai văzusem, ca nu cumva să mi se facă rău și o supăr pe mama. Dacă eram acasă și spărgeam un pahar, nu știam cum să ascund cioburile mai repede, ca să nu afle vreunul dintre părinți și să țipe la mine. Am crescut, cumva, cu teroarea asta, și mi-am jurat că eu nu îmi voi certa niciodată copilul. Cred despre mine că sunt o fire anxioasă, cu neîncredere în mine, cu teama de a gândi out of the box. Și sunt sigură că una dintre cauze, dacă nu cea mai importantă, este relația pe care am avut-o cu părinții mei, din acest punct de vedere.
Citește și 8 metode pentru a-ți dezvolta relația cu copilul tău
Cum sunt acum, ca mamă? Ei bine, nu îmi iese întotdeauna, dar e ceva ce fac bine, spun eu, un ceva care îmi aduce copilul lângă mine și ca prieten, nu doar ca părinte.
Îi spun adesea: bine că mi-ai spus!
Zilele trecute, băiatul meu (4a6l) a mâzgălit din greșeală canapeaua cu o cariocă mov. Știa că nu are voie cu cariocile altundeva decât la măsuța lui și, totuși, a făcut-o.
- Mami, am făcut ceva rău!
- Ce, mami?
- Nu am ascultat ce mi-ai zis și am murdărit canapeaua.
Ne-am dus amândoi, ne-am uitat și primele mele cuvinte au fost:
- Bine că mi-ai zis! Hai să vedem cum putem curăța și sper să se rezolve așa, să nu luăm din banii de jucării pentru a strânge bani pentru o nouă canapea.
Azi dimineață, în timp ce eu îi pregăteam micul-dejun, a venit din dormitor la mine (eu știam că încă doarme) și mi-a spus:
- Mami, am făcut pipi în pat din greșeală, visam ceva. Dar n-are nimic, nu? O spălăm și se rezolvă!
Am zâmbit și m-am gândit cât de reconfortat e să știi că te poți plânge de greșeala ta, fără să aștepți mustrări, la schimb. L-am luat în brațe și i-am spus că e în regulă, se mai întâmplă și astfel de accidente. Și că e bine că mi-a spus, să bag lenjeria imediat la spălat.
Îmi amintesc că, în urmă cu câțiva ani, un prieten de-ai mei s-a accidentat cu bicicleta pe munte și, cât eram la spital, în durerile imense pe care le simțea, el nu spunea decât: să nu afle mama, vă rog, să nu afle mama! Nu mă lasă să merg pe munte!
Citește și Cele mai toxice lucruri pe care un părinte i le poate spune copilului său
Eu îmi doresc să fiu mama despre care copilul meu să gândească: m-am lovit, am greșit, vreau să afle mama!
Îmi doresc să nu fiu omul despre care copilul meu va spune: să afle oricine, mai puțin ea! Îmi doresc ca atunci când va fi un adolescent tentat să experimenteze diverse situații să fiu prima pe care o sună, când realizează că a greșit. Să spună: am comis-o! Stai că o sun pe mama, să văd cum mă poate ajuta!
