Copilul la 2-3 ani trece printr-o perioada de schimbari comportamentale radicale. Micul ingreasi devine mai putin cumpatat, mai agresiv, refuzand uneori sa manance, face crize de nervi si este imbufnat. E normal!
In acest interval de varsta are loc una din primele etape in definirea personalitatii si in descoperirea si intelegerea de sine. La acest interval de varsta se intampla frecvent ca micutul sa-si schimbe radical comportamentul pana acolo incat nu-l vei mai recunoaste. Schimbarile nu sunt lente, transformarile sunt rapide si radicale. Copilul devine greu de strunit, face crize de furie, plange necontrolat, are dorinte imposibil de indeplinit, se manifesta violent - si cu parintii, si cu cei din jur si se opune sistematic autoritatii parintilor.
Toate aceste evenimente par halucinante, dar orice psiholog si toate mamele aflate la al doilea copil stiu ca este o etapa in evolutia copilului. O etapa absolut necesara unei bune dezvoltari psihologice.
Factorul declansator este reprezentat de colectivitatea si grupul de copii in care micutul tau se invarte, pe de o parte, iar pe de alta capacitatea copilului de a intelege ca are alternative, ca se poate opune, ca poate negocia, toate semne ale dezvoltari intelectuale ale copilului dupa primul an de viata.
Un specialist in psihologia copilului spunea ca un copil prea cuminte dupa varsta de un an si jumatate, doi, un copil fata toane si fara crize de nervi si de plans este sigur un copil care are probleme in sfera autista sau alte afectiuni care impiedica nu dezvoltarea normala a acestuia.
Dificultatile si problemele de comportament ale copilului in intervalul 2-3 ani se inscriu in lina normala a etapelor comportamentele pe care fiecare copil trebuie sa le parcurga pana la o anumita varsta.
Aceasta se divizeaza in doua etape de obicei numite: “varsta lui NU” (intre 18 luni si 2 ani si jumatate) si “Vreau/fac eu singur” (intre 2 ani si 3 ani si jumatate). Etapele fac parte din perioada afirmarii de sine pe care o traverseaza cei mici.
Evolutia psihologica a copilului trece prin trei pasaje obligatorii:
- primul suras (pe la o luna si jumatate)
- nelinistea lunii a 8-a (in preajma varstei de 8 luni)
- afirmarea de sine (in jurul sfarsitului celui de-al doilea an) si descoperirea lui NU si a actelor voluntare de opozitie.
Cum gestionati problema
Calmul este esential. Nu actiona in forta pentru ca nu vei ajunge la nici un rezultat. O buna strategie este negocirea prin santaj, dar ai grija sa nu-l "santajezi" cu dulciuri sau mancare. "Hai sa vedem ce face fetita/ hai sa cautam jucaria/ hai sa catam un cantecel/ hai sa spuna mama o poveste, daca nu mai tipi/daca nu mai plangi". Indemnul poate fi completat cu o conditionare. Nu supralicita, nu face oferte imposibile, nu ceda.
Crizele de furia si de plans se calmeaza cel mai bine prin ignorare. Nu-l abandona, nu pleca din campul lui vizual, dar ignora-l complet. Ia o revista si citeste, vorbeste la telefon. Ignora-l inca putin timp si dupa ce se calmeaza, apoi abordeaza-l ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Nu-i tine logosuri (nu le pricepe), nu-i face repreosuri si nu-l certa.
Citeste si sfaturile, sugestiile, explicatiille din aceste aricole:
( 
