Intre reclamele tot mai agresive la paste de dinti si avertizarile tot mai puternice de pe etichetele acestora, ce alegem pentru ingrijirea danturii noastre si a copiilor?
Am crescut cu reclamele la pasta de dinti care mi-au bagat adanc in cap ideea ca fluorul este bun pentru dantura. C-o face mai trainica, o pastreaza sanatoasa, are grija de smalt, previne aparitia cariilor. Si ne-am spalat linistiti pe dinti cu ditamai bucata de pasta, fix cum arata in scenariile televizate. De cativa ani incoace, insa, fluorul este pus la colt prin studii, dezbateri online si chiar avertizari pe etichetele pastelor de dinti, din care ar trebui sa folosim, la fiecare periere, o cantitate doar cat un bob de mazare pe care Doamne fereste sa-l inghitim! Iar daca indraznesti sa-ntrebi pe vreun forum de mamici cand ar trebui introdusa pasta de dinti cu fluor in ritualul zilnic de igiena al copilului tau, te iei cu mainile de cap la ce razboi starnesti. Cum de-a ajuns fluorul din erou national infractor de drept penal?
Pe unde ne „ataca” fluorul
In afara de faptul ca absorbim fluor din pasta de dinti – mai mult sau mai putin in functie de cantitatea pe care o folosim la periaj si cata spuma de fluor inghitim involuntar, iata prin ce cai ne mai intra acest element chimic in organism:
-
prin alimentele consumate (peste oceanic – mai ales pielea lui, fructe de mare, carne de vita, carne de porc, cartofi, caise, ceapa, ciuperci, spanac, ceai negru, alunele de padure etc.);
-
prin consumul de fructe si legume proaspete; acestea sunt tratate cu pesticide ce contin fluor;
-
prin folosirea apei de la robinet, atat pentru spalarea acestor fructe si legume, cat si pentru baut atunci ca ni se termina apa imbuteliata. Apa de la robinet este tratata intensiv cu fluor, mai ales in zonele unde are duritate ridicata. Din fericire, insa, apa de la robinet in Romania nu este fluorizata, dar cea din zonele industriale de prelucrare si obtinere a aluminiului prezinta un nivel ridicat de poluare cu fluoruri.
-
prin consumul de apa minerala imbuteliata – unele sortimente contin mai mult fluor decat altele, unele nu contin deloc. In mare, cantitatea de fluor din acestea depinde de tipurile de roci pe care apa le strabate pana la punctul in care izvorul este captat si exploatat in scop comercial. Agentia de Protectie a Mediului din SUA si-a schimbat, de curand, recomandarile in ce priveste continutul de fluor in apa imbuteliata, scazand cantitatea maxima permisa la 0,7 miligrame pe litru. Acum citeste ce scrie pe eticheta sortimentului de apa pe care familia ta (inclusiv copilul) o consuma.
- folosim oale si cratiti cu teflon la gatit, iar acest strat non-aderent contine fluor.
In concluzie, suntem imbuibati de fluor, fara sa ne facem mari griji in privinta asta. Pana avem copii. Si pana aflam ca prima pasta de dinti a celui mic ar trebui sa nu contina fluor. Tocmai prima pasta de dinti, adresata primilor dintisori, de care ar trebui sa avem atata grija? Ce se intampla, de fapt?
Efectele fluorului asupra sanatatii se observa pe termen lung
Stim foarte bine cat de mult le plac copiilor aromele din pastele de dinti, pentru ca le hapaie mai ceva ca pe bomboane. Abia pe la doi ani, copilul intelege sa scuipe si sa clateasca gura dupa periaj. Pana atunci, dac-ar inghiti atat fluor pe cat contine o pasta de dinti normala, s-ar intoxica. Sau si-ar distruge sanatatea pe termen lung astfel:
Fluorul in cantitati mari produce fluoroza. Adica face fix opusul lucrului pentru care este atat de laudat: distruge dantura. Intr-o stare incipienta de deteriorare, pe dinti apar niste puncte sau pete albe; netratate, acestea pot evolua in arii opace care acapareaza toata suprafata dintelui, se transforma in pete maronii, apar defecte in smalt si intreg dintele este compromis.
Fluorul in cantitati mari scade IQ-ul. Exista chiar si o teorie a conspiratiei care spune ca nazistii adaugau fluor in mancarea prizonierilor din lagare, pentru a-i tine intr-o stare de letargie care-i impiedica sa se revolte. Dar mai bine sa ne indreptam atentia spre cele 23 de studii facute la nivel mondial pe oameni si peste 100 de studii facute pe animale, in diverse tari, care au ajuns la aceeasi concluzie: expunerea copiilor fie si la cantitati moderate de fluor provoaca leziuni ale creierului, printre consecinte fiind scaderea sesizabila a coeficientului de inteligenta. Fluorul poate, de asemenea, sa intensifice absorbtia de mangan in organism, iar prezenta manganului in apa de baut a fost, de asemenea, corelata cu un IQ scazut al copiilor.
Fluorul in cantitati mari distruge oasele. 50% din fluorul inghitit de copii se depune in oasele lor, provocand fragilitatea scheletului si facandu-l foarte predispus la fracturi. Fluorul a fost facut responsabil chiar si pentru aparitia cancerului osos.
Fluorul sustine absorbtia de plumb in organism.
Fluorul tulbura sinteza colagenului.
Fluorul favorizeaza instalarea afectiunilor tiroidiene, a celor musculare, a artritei, a infertilitatii, a cancerului, a dementei.
Fluorul inactiveaza 62 de enzime din organism si inhiba alte 100.
Fluorul inhiba formarea de anticorpi, deterioreaza materialul genetic si provoaca moartea celulara.
Acest mineral este o toxina care se acumuleaza in timp, aratandu-si efectele dupa ani si ani. Un copil cu greutatea de 10 kilograme se poate intoxica si cu un miligram de fluor, in functie de cat de intremat este. Iar doza letala pentru aceasta greutate este de 320 miligrame de fluor.
Sursa foto: sciencenews.org
Daca alegi o pasta de dinti pentru copii cu fluor inainte de implinirea varstei de doi ani (cand, teoretic, cel mic ar intelege sa n-o mai inghita), tine minte ca o lingurita din acest produs contine cam 5 miligrame de fluor si ia in considerare daunele pe care le poate aduce sanatatii celui mic, atat pe moment, cat si pe termen lung. Pune-i pe periuta doar un strop de pasta (foto stanga)
Unii pediatri spun ca periajul dintilor se poate face cu paste fara fluor si dupa aceasta varsta, dat fiind ca cei mici reusesc sa-si ia necesarul zilnic de fluor din alimentatie si din apa de baut. Totusi, daca ai mers pe mana fluorului si in ingrijirea danturii copilului, pune-i pasta cat un bob de mazare (foto dreapta) si insoteste-l la periaje pana la varsta de sase ani, ca sa te asiguri ca scuipa si clateste bine, fara sa inghita produsul de curatare. Pentru ca, pana la urma, asta e pasta de dinti: un produs de curatare cu compusi toxici si avertizari de utilizare pe eticheta.
Sursa foto articol: prettymomguide.com
