Astazi am aflat pentru prima oare ca baietelul meu, inca la gradinita, considera ca avut timp de doi ani de zile un 'dusman, si acum se bucura ca nu mai este in aceeasi grupa cu el, fiindca il necajea de fiecare data cand era in acelasi incapere.
Cum este posibil asa ceva? El era cu adevarat marcat de o relatie dificila si eu nici macar nu stia de existenta sa desi, desigur, il intrebam cu religiozitate cum a fost ziua lui si ce a facut la gradinita. Si el imi raspundea cat se poate de monosilabic ca a fost bine, ca mancarea este buna, ca doamna este draguta, dupa care nu stia cum sa fuga mai repede sau sa schimbe subiectul de conversatie.
Daca si tu simti ca esti intr-o situatie asemanatoare, in care cea mai mare parte a gandurilor / preocuparilor nu iti sunt povestite, atunci poate gasesti si tu inspiratie in aceasta lista de intrebari conceputa de Parent Co. Eu le voi pune primele pe cele care mi-au placut mie cel mai mult:
1. Ce te-a facut astazi sa razi?
2. Care a fost cel mai bun fel de mancare pe care l-ai avut astazi?
3. Ti-ar fi placut sa dai un pupic cuiva din grupa ta?
4. Te-a deranjat ceva sau cineva astazi?
5. Care reguli ti se par cel mai dificil de respectat?
6. Daca ar veni extraterestrii pe cine ai vrea sa ia din clasa ta? De ce?
7. A fost vreun moment astazi in care te-ai simtit foarte mandru de tine?
8. Ce ai invatat nou astazi?
9 Este cineva cu care ai fi vrut sa te imprietenesti insa nu ai putut?
10. Cine s-a purtat cel mai dragut cu tine astazi? Tu cu cine te-ai purtat tu cel mai dragut?
Dar dincolo de cat de simpatice sunt intrebarile noastre cred ca este foarte important si cum raspunzi. Printre cele mai mari greseli pe care le facem este ca atunci cand raspundem incepem sa fim condescendenti, sa minimizam cat de mare este disconfortul:
'Mami, iar nu ne-au scos afara si am stat numai in clasa. M-am cam plictisit'. Ii poti spune 'Nu intotdeauna putem face ceea ce ne place / Daca ai sta numai afara nu ai mai invata nimic nou / Persoanele inteligente nu se plictisesc niciodata, ele mereu gasesc ceva nou care sa le capteze atentia' Sau te poti arata mai empatic: 'Dragul meu imi pare rau ca s-a intamplat asa. Stiu cat de mult iti place sa petreci mai mult timp afara. Ce-ai spune daca am compensa asta cu faptul ca maine te iau mai devreme ca sa mergem in parc / o excursie in weekend / o vizita la prietenul tau cel mai bun?'
'Mami, Florentina iar mi-a rupt desenul. II poti raspunde: 'Florentina este o fetita rea / Asa sunt copiii, ei strica in permanenta lucruri, nu mai tii minte cand si tu ai stricat...' Sau poti pur si simplu sa arati ca iti pasa intreband cu ce era desenul / oare Florentina nu vrusese doar sa se uite la desen si totul fusese un accident? / S-a mai intamplat si alta data sa aiba probleme cu Florentina?
La fel de gresit este si sa incerci sa repari imediat problema sau sa oferi solutii: 'Nu te mai juca vreodata cu Florentina / Daca viitoare rupe-i si tu ei desenul, ca sa se invete minte.' Se pare ca, la fel ca in orice fel de interactiune, secretul este intotdeauna in capacitatea de a asculta, de a fi alaturi fara sa judeci. Si, ca orice prieten bun, trebuie sa vii cu propuneri care sa imbunatateasca starea de spirit fara a insista insa, fara tact, ca este timpul sa se simta bine. Acum!
