Cred ca toti parintii au trecut prin experienta refuzului copilului de a manca si prin treama legata de acest fapt. Refuzul de a manca are mai multe fete. Exista situatii in care copilul refuza sa manance spunand ca nu ii este foame, copii care mananca prea putin din portia lor de mancare, copii care aleg sa manance doar anumite alimente si copii carora le scade brusc apetitul sau capata o adevarata avresiune fata de mancare.
Inainte de orice trebuie exclusa componenta medicala si eliminate prosibilele afectiuni care determina un apetit scazut al copilului (anemie, infectii, raceli, probleme intestinale), pentru ca atunci cand nu exista o afectiune, refuzul de a manca are foarte probabil cauze psihologice. 
Fiecare copil isi formeaza un stil de manca, are anumite preferinte alimentare sau capata dezgust sau aversiune fata de anumite alimente prin prisma experientelor anterioare.
Iata cateva cauze care determina refuzul copilului de a manca:
1. Refuzul de a manca este reactia la anumite situatii stresante sau tensionate. Intamplari de la gradinita, situatii din familie. Capacitata scazuta de a-si exprima trairile, de a spune ce probleme au sau de a vorbi despre ceea ce s-a intamplat afecteaza pofta de mancare. Pofta de mancare si refuzul de a manca sunt indicatori importanti pentru ca sunt strans legati de schimbarile emotionale si pot pune in evidenta o anxietate, o tensiune, o teama, o preocupare accentuata a copilului.
2. Reactia de protest. Refuzul de a manca poate fi si o forma de expresie a opozitiei copilului sau o forma de protest Impunerea de a manca in mod fortat contribuie la sporirea reactiei de aversiune si declanseaza un razboi intre copil si parinte.
3. Tulburari alimentare. Fie copilul manifesta un total dezinteres fata de mancare, fie se opune extrem de agitat ideii de a manca. Fiecare masa devine o incercare zadarnica de a convinge copilul sa manance, insotita de agitatie, zbatut, scuipat, aruncarea mancarii sau a farfuriei, de amenintari, santaj sau resemnare a parintelui. Ulterior mesei pot aparea frecvent varsaturile sau problemele digestive.
Ce e de facut?
Parintele trebuie sa inteleaga in primul rand comportamentul lui in raport cu alimentatia copilului. Nu este de folos sa iti impui punctul de vedere, iar o atitudine echilibrata si calma este primul pas in rezolvarea problemelor.
Exista o legatura directa si foarte puternica intre emotii, stres, dezvoltarea personalitatii copilului si mancare, iar mancarea este cel mai simplu mod in care copilul poate exprima ce nevoie are, dar si o cale prin care acesta anunta o serie de probleme, de la cale de sanatate pana la cele psihologice.
Solutia cea mai buna pentru parinti este pasul inapoi, o anume libertate acordata copilului si reluarea treptat a bunelor obiceiuri.
