Ai obosit si tu sa ajungi acasa si in loc sa te bucuri impreuna cu copilul tau tot ceea ce faceti este sa il auzi cum se plange de una sau alta si nimic nu pare sa ii convina?
Ei bine, afla ca nu esti singura in aceasta situatie. Imediat ce va deschide un pic ochii asupra lumii din jur copilul va incepe sa se planga: ca vrea mai mult la TV, ca vrea mai multe jucarii, ca vrea sa manance numai junk food, ca nu are prieteni, ca nu ii place la gradinita etc. Este cumva normal sa te sperie si sa te dezamageasca o asemenea atitudine pentru ca intuiesti ca este calea spre ratare.
Ce inseamna de fapt sa te plangi? Este o combinatie din doua atitudini foarte distructive: totul mi se cuvine si sunt o victima pentru ca nu primesc ceea ce merit. Sa crezi ca totul ti se cuvine este calea spre lene, dar si spre dezamagire. Pentru ca nimic din ceea ce este cu adevarat important pentru tine nu vine fara efort. Si victimizarea este cireasa de pe acest tort: nici nu vei face ceva sa schimbi situatia, pentru ca esti o victima fara vreo alta putere decat sa stai sa astepti de la altii.
Ca sa nu mai spun ca atunci cand te plangi consumi o multime de timp si energie pe care le-ai putea utiliza mai cu folos pentru altceva. Si, in plus, ii indepartezi si pe toti cei din jur fiindca nimeni nu suporta prea mult timp o atmosfera negativa.
Ce ai putea face daca observi asemenea atitudini la copilul tau?
In primul rand sa nu te plangi ca el se plange! Atunci chiar ati ajunge intr-un cerc vicios. Ca sa nu mai spun ca, foarte probabil, din atitudinea ta va intelege ca asta trebuie sa faci atunci cand nu iti convine ceva: sa te plangi si sa astepti ca altii sa remedieze.
Dar ce ai putea face, concret?
- ajuta-l sa verbalizeze exact ce anume il deranjeaza. Sa nu te mire daca, in acest proces, veti ajunge la concluzia ca il deranjeaza cu totul altceva decat ceea ce credea initial. Astfel de revelatii au si oamenii mari, ce sa mai vorbim de niste copii.
- ajuta-l sa inteleaga cum functioneaza lumea, de ce anume exista anumite limite. Nu te astepta sa fie de la sine inteles totul. Si nici sa ia de bun totul numai pentru ca asa ii spui tu.
- explica-i ca nu toate solutiile sunt usoare si imediate. Povesteste-i cate ceva si din problemele cu care te confrunti tu si cum speri sa le solutionezi.
- discutati impreuna posibile solutii si cum pot fi puse in aplicare si ce efort inseamna din partea sa. Explica-i si ca nu toate strategiile functioneaza imediat si atunci trebuie sa se gandeasca la altceva.
Sa nu te miri daca iti va spune ca sursa tuturor nefericirilor tale esti chiar tu. Toti copiii fac asta si, sa recunoastem, si noi am facut-o la randul nostru cu parintii nostri. Iti va spune ca este nefericit pentru ca il pui sa isi faca temele, pentru ca nu il lasi sa manance floricele in loc de supa sau pentru ca vrei sa isi stranga jucariile. Stati de vorba despre fiecare dintre aceste nemultumiri si, preferabil, nu atunci cand tensiunea este atat de mare incat nici nu poate sa te mai asculte. Desigur, a sta de vorba nu inseamna sa cedezi decat daca ajungi sa iti schimbi punctul de vedere, ci sa explici. A ceda nu inseamna decat sa pregatesti terenul ca sa se planga si mai mult pentru ca 'functioneaza'.
Si, mai ales, fii atenta si cum reactionezi tu la ce se intampla in jurul tau. Pentru ca ai o pereche de ochi mici care te urmaresc de aproape si vor adopta atitudinea. Bunastarea mea este in propriile mele maini - aceasta este una dintre cele mai importante lectii pe care le poti da copilului tau.
