Copilul este prin natura lui plin de viata, energie si bucurie. Tristetea copilului este o stare care in mod normal trebuie sa dureze putin, sa aiba o cauza certa si sa fie depasita rapid de acesta, la primul stimul care sa-l intereseze si sa-l mobilizeze. Ce ii intristeaza pe copii? Ce ii face sa-si piarda cheful de joaca si sa stea apatici mai mult timp?
Cel mai des copiii devin tristi in situatii conflictuale in casa si familie. O alta cauza a tristetii sunt posibile situatii speciale la scoala sau la gradinta si atunci cand in viata copilului apar situatii contradictorii sau cand se simte coplesit de anumite intamplari sau experiente despre care nu poate vorbi de teama sau din rusine.
Daca a fost umilit, daca a pierdut ceva drag, daca stilul de viata si obiceiurile sunt schimbate brusc, copilul se poate manifesta prin tristete inexplicabila si accentuata.
Cum se manifesta tristetea la copii?
Copilul trist poate sa fie agresiv. El tranforma suferinta in gesturi si manifestari agresive indreptate fie impotriva celorlalti, fie impotriva lor. Voma, febra, durerile de cap, burta, picioare, gat, urechi care apar in mod repetat sunt simptome care dincolo de semnificatia lor medicala, ii servesc copilului pentru a ne comunica tristetea si durerea sa. Corpul copiilor este foarte sensibil la orice transformare care se produce in plan psihic si reactioneaza rapid la ceea ce ii simt.
Ce pot face parintii?
Cea mai buna cale este aceea de a gasi formule de dialog care sa-l ajute pe copil sa spuna care este problema. Parintele trebuie sa-l incurajeze sa vorbeasca si sa nu minimalizeze niciodata problema reclamata de copil.
Mai mult, parintele trebuie sa nu faca greseala de a nu crede destainuirea copilului sau de a o ignora. Dialogul trebuie continuat atata vreme cat copilul accepta si trebuie reluat cu calm oricand acesta vrea sau este dispus. Nu trebuie insistat in a dialoga, dupa cum comunicarea nu trebuie incheiata inainte ca cel mic sa fie impacat cu problema sa.
Dialogul onest, cinstit intre parinte si copil poate rezolva, de cele mai multe ori, orice problema de acest gen.
Nu trebuie uitat ca depresia copiilor este un fenomen, iar pasele de tristete repetata pot duce la depresie. Cel mai grav este ca aceste suferinte sunt foarte greu observate de parinti. Copilul depresiv pare cuminte, echilibrat, calm, pare foarte ascultator, detalii care nu ridica suspiciune parintilor care se considera fericiti ca au un copil cuminte si linistit.
Parintii trebuie sa stie ca starea lor de spirit influenteaza direct si imediat starea copilului, si in sens pozitiv, dar mai ales in sens negativ. O atitudine pozitiva a parintilor se transmite copilului, iar el va invata acest stil de viata.
