Dacă ești mama unul copil cu alergii (la nuci, spre exemplu), în mod sigur ai auzit măcar o dată: ei, da, pe vremea mea nici nu se știa de alergiile astea; dai prea multă importanță.
Dar specialiștii știu foarte bine ce spun și da, alergiile alimentare chiar există și pot pune în pericol nu doar sănătatea, ci și viață alergicului.
Și, totuși, de ce se vorbește tot mai mult de alergiile alimentare? De ce crește numărul cazurilor persoanelor cu alegii?
Răspunsul este: nici cercetătorii nu știu. Sau, și mai bine spus, nu știu în totalitate!
Iată câteva informații interesante referitoare la studiile din ultimii 30 de ani din domeniul alergiilor.
Deși cercetătorii nu au descoperit incă ce cauzează alergiile, există multe informații în legătură cu factorii genetici și de mediu care protejează sau predispun la alergii.
► Citeşte şi: SUA: Măsurile care se iau în școli, pentru copiii cu alergii
Când un copil se naște, sistemul imunitar este “nedezvoltat, naiv, predispus la alergii”. Cercetătorii numesc acest sistem imunitar, mod TH2. În primele săptămâni sau luni de viață, odată ce bebelușii vin în contact cu diferiți germeni, bacterii, viruși și infecții, sistemul imunitar ar trebui să înceapă să distingă între ceea ce este dăunător și ce este benign. Unii alergologi asociază sistemul imunitar cu un întrerupător. Toți ne naștem în mod TH2 și după prima răceală sau infecție sistemul imunitar se schimbă din TH2 în TH1 (sistem imunitar care luptă cu infecțiile/ bacteriile).
Dar, în cazul unei persoane cu alergii, această schimbare nu se produce la fel ca la ceilalți, apare o eroare. Copilul al cărui sistem nu reușește să se schimbe din Th2 în Th1, este un copil atopic- predispus la alergii.
Deși genele constituie un rol important în alergii, cercetătorii nu au descoperit o genă anume pentru alergii, ci există o serie de gene care predispun persoanele la alergii.
Având în vedere că numărul persoanelor alergice a crescut foarte mult în ultimii ani, cercetătorii spun că trebuie să existe și un factor de mediu, nu numai genetic, deoarece genele nu se schimbă într-un timp atât de scurt.
► Citeşte şi: Alergia copilului la arahide. Ce spun cele mai recente cercetări
Teoria igienei- numeroase studii au arătat că acei copii care provin din familii numeroase și care sunt expuși la germeni, viruși și infecții, dezvoltă alergii în număr mult mai mic decât copiii care sunt singuri la părinți sau au numai un frate/soră.
De asemenea studii efectuate în mai multe țări din Europa au arătat că persoanele care locuiesc la ferme dezvoltă alergii și astm în număr mult mai mic decât persoanele din aceeași zonă, care nu trăiesc la fermă. Se pare că factorii protectvi sunt: animalele, furajele și consumul de lapte nepasteurizat.
Este foarte important la ce vârstă sunt copiii expuși la acești factori. Studiile au arătat că cei mai protejați au fost copiii care au trăit la fermă până la vârstă de 5 ani.
O altă descoperire interesantă a făcut-o un doctor din Canada, care a arătat că, cu cât sunt mai alergice mamele, cu atât sunt mai puține celule stem mature în cordonul ombilical. Se poate că încă din ziua în care se nasc copiii alergici, să aibă sistemul imunitar mai puțin matur decât copiii care nu au părinți alergici.
► Citeşte şi: Copiii cu alergie alimentară sunt de două ori mai predispuşi la apariţia autismului
Când au apărut informațiile de la studiile făcute la ferme care au arătat că expunerea la animalele domestice protejează împotriva alergiilor, cercetătorii au început să se întrebe dacă același efect protectiv îl are și expunerea la animalele de companie. Un doctor din SUA a făcut un studiu pe 472 de copii, iar rezultatele au arătat că dacă copiii au trăit în primii ani de viață cu doi sau mai mulți câini în casă (sau pisici), riscul lor de a dezvolta alergii a scăzut cu mai mult de 50%, în comparație cu copiii care nu au avut animale de companie.
► Citeşte şi: Cum faci curat în camera copilului cu alergie respiratorie
