Am zis să profităm de vremea frumosă și să ducem copiii la grădina botanică. După mult plimbat, alternat cu alergat și suflat în păpădii, ajungem la un ochi de apă, unde vedem o rață cu boboci. Copiii se bucurau, la fel și eu, așa că ne oprim să ne uităm la rațe cum înoată. Lângă noi, o doamnă, însoțită de fetița ei de aproximativ opt ani, hrănea rațele. Aveau o plasă întreagă de pâine. În general, luam și noi mâncare pentru păsări, de data asta, însă, am uitat.
- Mama, avem pâine? întreabă Albert, deși știam că nu avem
- Am uitat să iau, îmi pare rău.
- Ah, de am avea... Vai, ce mi-aș dori să hrănesc rațele. Cum să facem rost de pâine? Cum? Tot șirul ăsta de reacții era cu bătaie la doamne de lângă el, doar, doar, i-o da și lui un colț de pâine pentru rațe. Femeia nimic...
(...).
Citește mai mult pe ruxandraluca.ro
Sursa foto: Ruxandra Luca
