Frecventa acestui sindrom dificil de luat in evidenta creste considerabil (de la 3 la 6% dintre copiii de varsta scolara in Statele Unite). Criteriile pentru afirmarea unui asemenea diagnostic la un copil un pic prea activ sau incapabil sa isi fixeze atentia sunt inca imprecise.
Specialistii in problemele copiilor, neurologi si/sau psihiatri trebuiau sa utilizeze lista criteriilor publicata in ”Diagnostic and statistical manual of mental health disorders (DSM-IV)”, aceasta pentru a sublinia ca un asemenea diagnostic nu trebuie luat cu usurinta.
Schematic, acest sindrom se clasifica in trei sub-grupe:
deficit de atentie asociat unei hiperactivitati
deficit predominant asupra atentiei
hiperactivitate predominanta.
Acesta este observat dupa cel putin 6 luni. Un astfel de diagnostic este dificil de stabilit inaintea varstei de 4 ani. Sindromul este de 4 la 6 ori mai frecvent la baieti. Un factor genetic a fost discutat, dar nu si dovedit.
In afara de ajutorul social necesar parintilor si mediului scolar, au fost propuse numeroase medicamente.
Efectul sau este rapid si persista intre 2 si 4 ore. Este de preferat sa ii fie administrat pentru incercare timp de doua saptamani, pentru a vedea daca este eficace. Doza poate fi crescuta in caz de ineficacitate, insa pot aparea reactii adverse, cum ar fi dureri de cap, dureri abdominale, pierderea apetitului, dificultati de adormire, accelerarea ritmului cardiac. Pot aparea accidente in cazul unui supradozaj, voluntar sau involuntar. Acest tratament necesita supravegherea regulata din partea medicului curant (doza, durata..)
In toate cazurile, trebuie impusa o activitate cotidiana regulata, fixand ferm limitele ce nu trebuie depasite, evitand stimulii, programele de televiziune si stiind sa incurajati si sa recompensati copilul pentru eforturile sale.
Deficitul de atentie si hiperactivitatea
