Mi-am tot găsit eu scuze pentru cumpărăturile pe care le fac compulsiv și, de multe ori inutil, dar adevărul e că n-am. Trebuie să admit că am dezvoltat o dependență de shopping.
Și asta e nasol din mai multe motive. Pe lângă faptul că cheltui bani total aiurea, bani de care m-aș putea bucura de-o mie de ori mai mult dacă i-aș da pe o vacanță, să zicem, mai sunt și alte motive. Am dulapurile pline de lucruri inutile. Am haine pe care nu le-am purtat decât maximum o dată, de două ori. De încălțăminte nu mai vorbesc. Ca să nu mai zic că nu-s nici cumpărate cu cap și, când mă cauți, când mă-ntrebi, eu n-am nici cu ce mă îmbrăca, nici încălța.
Am tot felul de chestii inutile care îmi aglomerează casa și așa prea mică și aglomerația asta îmi dă o stare de neliniște. De exemplu, de câte ori merg în Ikea am impresia că am nevoie de un milion de lucruri. Am feliator de ou, feliator de măr, tocător manual, spărgător de nuci… și lista lucrurilor complet inutile poate continua. Cred că am cel puțin un dulap ocupat cu lucruri inutile.
Deci chiar cred că...
(...)
Citește mai mult pe fricidemamici.ro
