A trecut destulă vreme de când nu v-am mai împărtășit câteva Alexisme, dar asta nu înseamnă că noi nu am avut parte de ele. Ba chiar s-au înmulțit atât de mult, încât nu am mai putut ține pasul cu ele, să le notez, să le adun într-un sertar al amintirilor frumoase. Așa că acum voi scrie doar din amintiri. Replici de-ale Alexiei, la care am râs cu lacrimi, la care am rămas mută de uimire, la care nu am avut reacții… ”alexisme”, pe scurt, așa cum le-am grupat pe blog.
Alexisme, pe alese!
– Mamiiii, de azi vreau ca numele meu să fie Spumuța Cerceluşa
-Bine, Spumuța, am înțeles
– Spumuța e numele de familie. Cerceluşa e prenumele, te rog…
Concluzia copilului, după ce ne-am uitat la desenele ”Brave” (Neînfricată)
– Mami, ce e aia soartă?
-Ce se va întâmpla cu noi, în viitor
-Și ce se va întâmpla?
-Nu știu și nimeni nu știe
-Ooof, mă ia nebunia dacă aflăm, zise ea și începe să țopăie prin casă precum un zombie
Alexia mă priveşte în timp ce mă dau cu ojă:
– Mami, nu vrei să cumpărăm nişte ojă pentru femeile sărace?
-Alexia, nu cred că ele ştiu ce e aia ojă şi nu cred că au ele chef de dat cu ojă pe unghii
– Le învățăm noi dacă nu ştiu.
– Mami, eu am “cunul” mare?
-Ha????
-De ce unii oameni au cunul mare şi alții mic? Tu de ce îl ai mare?
De cu dimineață, Alexia se cuibărește în pat lângă mine și-mi zice:
– La mulți ani, mami!
– La mulți ani ție, găgăuță, că tu faci 6 ani azi
– Ba nu, e și ziua ta. Ziua de copil.
Dap, e și ziua mea. Ziua în care am devenit mamă
– Mami, azi, când am repetat cântecul de serbare la grădi mi-a venit să plâng
-De ce?
-Că o să părăsesc grădinița pe vecie.
(...)
Citește mai mult pe blogulmamei.ro!
