Adoptarea unui pat mare este un pas important catre autonomie. Tranzitia ar putea fi un pic mai dificila decat intre cosulet si patutul mic. Este pregatit, sigur, dar nu intra in discutie sa treaca in patul mare de pe o zi pe alta si fara explicatii! O scurta perioada de pregatire si de adaptare este indispensabila pentru a nu sari peste etape.
- Evitati sa cuplati schimbarea locului de dormit cu un alt proiect ambitios (mutare, nasterea unei surioare, mai ales daca patutul, in care copilul dumneaoastra dormea pana in acea noapte, ii este destinat). Schimbarea patului este un eveniment in sine!
- Nu credeti judicios sa il puneti in fata faptului implinit oferindu-i noul pat pentru aniversarea sa sau la intoarcerea de la cresa… Copilul va avea impresia ca i-ati retras in absenta sa o parte din el insusi (in ciuda a tot, el tinea mult la universul intim al patutului sau!) si se va panica in fata pierderii reperelor sale. Unde a disparut acel miros care ii placea atat de mult? Cu siguranta in acest “truc” nou nout.
- Camera sa este universul sau, asadar, lasati-l sa devina asistentul tatalui pentru montaj si rearanjarea mobilierului.
- Aratati-i ca sunteti mandra sa il vedeti schimband patul, deci crescand! Felicitati-l sincer pentru aceasta noua etapa biruita care vine sa il propulseze in universul celor mari…
- In final, intrucat ati decis sa schimbati (de comun acord cu copilul), ramaneti hotarata pe pozitii. Pentru ca acest lucru sa se desfasoare mai bine, instalati noul pat si retrageti-l pe cel vechi, fara ca niciodata sa revina inapoi. La trecerea unei saptamani de cand copilul si-a facut un cuib gingas, va fi mandru sa doarma intr-un “pat adevarat”.
Un pic de confort in plus: Se trezeste acum singur, o veioza mica sau o lampa de buzunar, pe care o poate aprinde singur, il va linisti.
( 
