Pentru că sunteţi părinţii mei şi vă iubesc şi îmi place să dormim împreună, ca o familie.
Şi de ce crezi că atunci când erai mică acceptai mai uşor să dormi în camera ta?
Pentru că nu ştiam eu cum stau treburile, nu înţelesesem aşa bine.
Ăsta este unul din dialogurile de seară la noi în familie. Unul asociat unor multiple negocieri, tabele, liste, diagrame, toate făcute cu scopul de a o convinge pe Ana să doarmă și în camera ei. Patul e cel dorit și ales de ea, pat „cu sus” (a se citi cu etaj), în el are toate pernițele frumos colorate. Cu Sofia, cu Elsa, Soarele care o ferește de vise rele, perna cu pisici, cea cu junglă pe care dormea la grădi, perna-ursuleț pufoasă. Are și animăluțele de pluș preferate, păpuși de tot felul, arsenalul de „urgență” care conține obligatoriu apă, șervețele și, când este nevoie, picături pentru nas. Nu folosește nimic din ele peste noapte, dar nu poate dormi dacă nu le are.
Și totuși, ceva îi lipsește. Căldura, atunci când se cuibărește între noi, siguranța că respirăm la mai puțin de 50 cm de ea, dragostea pe care i-o dă apropierea. Când era mică, am urmat sfaturi „clasice”, i-am făcut camera ei, patul ei și am culcat-o acolo din prima zi. Atât am știut atunci, atât am putut. Diminețile erau momentele de liniștire de colici și totodată momentele noastre de conectare. De pe la cinci-șase o luam cu noi și dormeam cuibăriți toți trei câteva ore bune. Aproape de doi ani, când a căpătat pat fără gratii, și-a făcut un obicei din a veni la noi în pat spre dimineața. Uneori de la 3-4, alteori mai târziu. Nici o mai auzeam câteodată, doar simțeam câte un picior în coaste, o mână aruncată peste noi sau ne trezeam împinși spre margine.
Pe măsură ce a crescut, a început să își negocieze tot mai conștient serile de dormit cu noi. Întâi erau week-end-urile, adică vineri și sâmbătă. Treptat s-a adăugat și duminică, apoi au apărut excepțiile din timpul săptămânii și uite așa am ajuns la aproape 8 ani să numărăm zilele în care doarme la ea în pat. A avut o perioadă de frică de întuneric, de monștri, de vise urâte. Acum nici măcar nu mai invocă vreunvmotiv, ci doar că lângă noi e mai bine. Că suntem părinții ei și ne vrea aproape. Contrazice asta, dacă poți!
(...)
Citește mai mult pe www.pisicapesarma.ro!
