Nu mi-au plăcut niciodată gemurile. Încă de mică am adorat dulcețurile și în special cele în care fructul își mai păstra din formă cât de cât. Nu mi-au plăcut nici dulcețurile în care coaja se simțea sau era separată de pe fruct și totuși o găseam în farfuria mea.
Pe la 10 ani, am descoperit dulceața de trandafiri, făcută de bătrânica care trăia lângă noi. O făcea din trandafirii din curtea ei și doar dintr-un anumit soi. Nu îi voi uita niciodată gustul foarte ușor dulce și culoarea roz. .
Mama făcea încă de când eram mică dulceață de gutui cu nucă. De când am crescut am realizat că deși îmi place nuca cam în orice, în această dulceață mi-ar plăcea să nu fie. Ah și gutuia să fie dată pe răzătoarea mea și nu tăiată cubulețe.
Ei și dulceața de piersici a fost mereu printre preferate dar mereu mă încurca coaja pe care o găseam când îmi era lumea mai dragă.
De când sunt mamă nu mai gătesc aproape deloc cu zahăr și asta se întâmplă și la dulcețuri. Ce-i drept, nu am făcut cantități mari, deci nu știu cum se păstrează ‘peste iarnă’. Cum miecruri nu aveam ‘treabă’ m-am apucat să o pun de un dulce.
(...)
Citește mai mult pe zanascutecel.ro
