Contrar unei idei raspandite, balbairea nu are nicio legatura cu o lipsa de inteligenta. Fiind o tulburare foarte complexa, ea poate antrena o foarte mare suferinta.
Psihologia copilului care se balbaie
- In mod normal, fiecare pronunta cuvinte cum respira, cum merge, cum aude… Fara sa se gandeasca la asta. Balbairea apare atunci cand vorba nu mai este “automata”. Copilul incepe sa reflecteze la modalitatea de pronuntie a fiecarui cuvant, provocand astfel involuntar “accidente de vorbire”.
El face vizibil eforturi – din pacate zadarnice – pentru a vorbi bine.
Balbaiala este insotita in general si de alte manifestari: blocaje respiratorii, contractii ale unor anumite parti ale fetei, intoarcerea privirii, etc.
- “Accidentele de vorbire” sunt mai mult sau mai putin frecvente in functie de perioadele anului si de momentele zilei. Astfel, Marga se balbaia mai mult in preajma reinceperii anului scolar. Un medic ortofonist declara ca “daca fenomenul este fluctuant, nu inseamna ca nu este balbaiala. Balbaiala este perfida, se opreste si credem ca a disparut. Dar revine foarte des cateva momente mai tarziu.”
- Balbairea veritabila incepe cu suferinta copilului. Acesta poate avea un discurs un pic ezitant si sa nu fie preocupat. In schimb, daca balbairea sa il preocupa, el va incepe sa se teama de fiecare luare de cuvant. Si cu cat mai mult ii este teama sa aiba dificultati de exprimare, cu atat mai mult se balbaie. Copilul risca atunci sa se indoiasca de el insusi, sa fuga de schimburile cu altii si, in final, sa construiasca intreaga sa personalitate de adult in jurul acestui blocaj.
Cauze psihologice ale balbaielii
Problema fiziologica, zile prea lungi sau venirea unui frate mai mic sunt cativa factori ce pot conduce la balbaiala.
Balbaiala nu are o origine , ci mai multe. Aceasta este pozitia aparata la aceasta ora de catre medicii specializati in balbaire. Ei considera ca fiecare caz este particular, deoarece factorii susceptibili ca ar provoca o balbaiala sunt multipli si pot fi combinati intre ei la infinit.
Trei tipuri de factori:
- Exista un anumit numar de factori care favorizeaza aparitia unei balbaieli. Copilul poate regasi diferite probleme: tulburari de achizitie a limbajului si a vorbirii, probleme psihologice… Mediul inconjurator al copilului poate in aceeasi masura sa fie o cauza: parinti prea exigenti, un pic prea devreme, asupra calitatii limbajului sau asupra altor invataturi (ingrijire, politete…), ritmul activitatii zilnice prea intens, probleme relationale intre frati si surori, dificultati de socializare la cresa, la gradinita sau la scoala…
- Balbaiala se declanseaza adesea ca urmare a unui eveniment particular (“picatura care face sa se verse paharul”): mutarea, nasterea unui frate mai mic, scolarizarea, traumatismul afectiv (un doliu, de exemplu).
- Prin urmare, balbairea “se instaleaza” daca un copil incepe, fara ajutor competent, sa lupte pentru “a vorbi bine”. Si acest lucru depinde adesea de atitudinea celor din jur. Cu cat parintii sunt mai nelinistiti, cu atat copilul se balbaie mai mult.
Ce nu este balbaiala
Balbaiala a creat intotdeauna controverse privind modul de abordare, de aceea e bine sa intelegem ce o declanseaza.
Balbaiala nu este…
- Balbaiala nu este o intarziere de dezvoltare, din contra. Adesea elevi buni, balbaitii pacatuiesc mai degraba prin dorinta lor de a face foarte bine…La fel ca si Marga, de douazeci de ani, care se balbaie de cand stie sa vorbeasca si care, dupa parerea mamei sale, “a dorit intotdeauna sa fie perfecta”.
- Balbairea nu este o tulburare de limbaj: diferit, de exemplu, de o dislexie, ea nu impiedica invatarea lecturii. Este o tulburare a comunicarii. Copilul dovedeste dificultati de vorbire din momentul in care trebuie sa se exprime. Dar daca este singur, in general nu se balbaie deloc.
- Balbaiala nu este o simpla repetitie a cuvantului sau a sunetului. In timpul perioadei in care copilul invata sa vorbeasca, asemenea repetitii sunt foarte curente. Dar la copiii care se balbaie, ele sunt insotite de o tensiune fizica si psihologica foarte puternica.
