Absenta controlului vezicii urinare la o varsta la care copilul este curat poarta numele de enurezis. Dar este important de stiut ca momentul in care copilul devine constient de toaleta sa variaza la fiecare copil.
Incepem sa vorbim de enurezis numai incepand cu varsta de 4 ani si nu inainte.
Vorbim de enurezis primar, atunci cand copilul nu s-a ingrijit niciodata: este vorba de o imaturitate a controlului vezicii urinare sau de o stangacie in momentul invatarii ingrijirii.
Vorbim de enurezis secundar atunci cand, inainte de 4-5 ani, copilul a fost deja ingrijit, dar se uda iar. Incidentul se poate interpreta in doua moduri: fie ca o regresie a unui stadiu anterior care se produce atunci cand invatarea toaletei este recenta, fie enurezisul poate fi marturia unei anumite agresivitati pe care o simte fata de parintii sai si care se dezvaluie noaptea.
Enurezisul este, in general, nocturn, copilul udandu-se o data sau de mai multe ori pe parcursul noptii.
Dar exista si enurezisul de zi care complica multa viata cotidiana si scolara.
Tratamentul enurezisului face apel la foarte multe metode, care dovedesc clar complexitatea dificultatilor regasite.
- restrangerea cantitatii de lichide dupa masa de seara.
- nu-i puneti scutece pe timpul noptii
- treziri la ore fixe
- gimnastica vezicii urinare (invatati copilul sa retina jetul de urina)
- medicamente destinate sa creasca vigilenta si sa reduca anxietatea, sa inhibe contractiile vezicii.
In orice caz sustinerea pisihica este absolut primordiala!
Este important sa obtineti participarea copilului insusi: medicul ii va explica mecanismul controlului vezicii urinare si cum aceasta se poate mentine inchisa pe timpul somnului.
Ii puteti propune chiar unui copil de 5 ani sa tina el insusi un carnetel: daca s-a udat sa deseneze un nor si ploaie, daca e uscat, sa deseneze soarele. La capatul catorva saptamani, soarele va aparea din ce in ce mai des…
Enurezis
