La vârsta de 2 ani, copiii noștri trec printr-o etapă fascinantă, dar și provocatoare, de creștere și descoperire. Noi, părinții, dorim să le oferim ce este mai bun, dar uneori, fără să ne dăm seama, facem greșeli care pot influența negativ dezvoltarea lor. Iată cele mai comune greșeli și cum le putem evita:
1. Așteptări nerealiste de la copil
Ne așteptăm ca cei mici să fie ascultători, să înțeleagă regulile și să le respecte fără probleme. Atunci când copilul refuză să stea liniștit sau face dezordine, este ușor să ne pierdem răbdarea.
Exemplu: Să ne gândim la o situație obișnuită – suntem în parc și copilul refuză să plece, în ciuda faptului că îi spunem de mai multe ori că este timpul să mergem acasă. Este important să realizăm că la această vârstă, copiii nu au încă o capacitate dezvoltată de a înțelege timpul sau consecințele acțiunilor lor.
Ce să facem: Să folosim fraze simple și să ne pregătim copilul pentru tranziții. De exemplu, putem spune: „Mai avem 5 minute de joacă, apoi plecăm acasă.” Putem chiar folosi un cronometru sau să transformăm plecarea într-un joc: „Hai să vedem cine ajunge primul la poartă!”
Citește și Mămici, nu mai puneți presiune pe copii! Mai devreme nu înseamnă întotdeauna mai bine
2. Ignorarea nevoii de independență
La această vârstă, copiii noștri încep să descopere ce pot face singuri și să își dorească să ia decizii. Uneori, din grabă sau pentru că ne temem să nu greșească, intervenim prea repede și le răpim oportunitățile de a-și exersa autonomia.
Exemplu: Atunci când copilul nostru încearcă să-și pună șosetele singur, iar noi, văzând că se chinuie, îi spunem: „Lasă, fac eu!”. Astfel, îi transmitem indirect că nu avem încredere în capacitățile lui.
Ce să facem: Să îi oferim timp și răbdare să încerce. Putem spune: „Încearcă tu mai întâi. Dacă ai nevoie de ajutor, sunt aici.” Acest lucru îl va încuraja să fie perseverent și să capete încredere în sine.
3. Supraestimarea capacității de comunicare
Deseori, avem impresia că cei mici ar trebui să ne explice exact ce simt sau ce vor, dar la 2 ani, vocabularul lor este încă limitat. Frustrarea noastră crește când nu înțelegem ce încearcă să ne spună.
Exemplu: Copilul spune „apa!” și începe să plângă, dar nu înțelegem dacă vrea să bea apă, să se joace cu apa sau să meargă la râu.
Ce să facem: Să fim atenți la limbajul corpului și să oferim opțiuni. Putem întreba: „Vrei să bei apă sau să ne jucăm cu apa?” Oferindu-le cuvinte noi și asociindu-le cu acțiuni, îi ajutăm să învețe mai repede.
Citește și 6 lucruri pe care copilul de doi ani le poate face singur, fără a avea nevoie de ajutorul adulților
4. Reacții exagerate la crizele de furie
Crizele de furie ale copiilor ne pot testa limitele, mai ales în locuri publice. Strigătele, loviturile sau trântitul pe jos pot fi copleșitoare, iar reacțiile noastre – fie țipete, fie pedepse – pot agrava situația.
Exemplu: Suntem la magazin, iar copilul vrea o jucărie. Refuzăm, iar el începe să țipe. Ne simțim stânjeniți și îi spunem pe un ton aspru: „Dacă nu te oprești, nu mai venim niciodată la magazin!”
Ce să facem: Să ne păstrăm calmul și să recunoaștem emoțiile copilului: „Știu că îți dorești foarte mult jucăria. Înțeleg că ești supărat.” Apoi, putem oferi o alternativă: „Nu o putem lua acum, dar hai să vedem ce altceva putem face împreună.”
Citește și Care este singura greșeală pe care o fac părinții atunci când copilul are un tantrum
5. Compararea copilului cu alții
Este tentant să observăm ce fac alți copii de aceeași vârstă și să ne întrebăm de ce al nostru nu reușește încă să vorbească la fel de bine sau să facă anumite lucruri.
Exemplu: Dacă observăm că prietenul copilului nostru știe deja să numere până la 10, iar al nostru nu, ne putem simți îngrijorați sau dezamăgiți.
Ce să facem: Să înțelegem că fiecare copil are propriul ritm de dezvoltare. În loc să comparăm, să sărbătorim progresele copilului nostru, oricât de mici ar fi: „Ai reușit să spui două cuvinte noi azi! Sunt foarte mândru/mândră de tine!”
6. Utilizarea excesivă a ecranelor
În lumea modernă, este ușor să lăsăm copiii să petreacă mult timp în fața televizorului sau cu tableta pentru a avea un moment de respiro. Totuși, utilizarea excesivă poate afecta dezvoltarea limbajului și interacțiunea socială.
Exemplu: Copilul devine dependent de desene animate și refuză să participe la alte activități, cum ar fi jocul cu jucării sau ieșitul afară.
Ce să facem: Să stabilim limite clare, cum ar fi maximum 30 de minute pe zi, și să includem activități care stimulează creativitatea: puzzle-uri, desen sau joaca în aer liber. Putem chiar să înlocuim timpul la ecrane cu momente de joacă împreună.
7. Neglijarea timpului de conectare emoțională
În rutina zilnică, printre responsabilitățile de muncă, gătit și alte sarcini, ne este ușor să uităm să petrecem timp de calitate cu cei mici.
Exemplu: Ne trezim că răspundem doar cu „mhm” atunci când copilul încearcă să ne arate un desen sau să ne povestească ceva.
Ce să facem: Să ne rezervăm măcar 15-30 de minute zilnic pentru a ne conecta cu copilul. Putem citi împreună, construi un turn din cuburi sau pur și simplu să discutăm despre ce i-a plăcut cel mai mult în ziua respectivă.
