Pentru elevii claselor a doua, începutul lunii iunie aduce cu sine prima evaluare la nivel național, care presupune trei zile consecutive cu probe la citire, scriere și matematică. Ce presupune acest lucru, dincolo de testarea cunoștințelor? O stare de tensiune pe care copiii și părinții o resimt deopotrivă. Iată care sunt recomandările Camelie Chețu, consilier și psihoterapeut.
În ciuda faptului că sunt mediatizate ca neavând un grad mare de dificultate și nici implicații legate de promovarea în clasa a treia, mulți parinți, cât si copii resimt deja o anumită presiune specifică. Astfel, unii părinți intensifică numărul și ritmul orelor suplimentare de pregătire a copiilor la matematică, unii le lansează promisiuni atrăgătoare privind diferite recompense în cazul în care vor obține calificative mari la cele trei probe, iar alții iau în calcul varianta administrării de medicamente pentru concentrarea atenției, memoriei sau pentru gestionarea stării emoționale a celor mici.
Dat fiind faptul că, gradul de dificultate pentru programul de Evaluare Națională pentru elevii clasei a doua este unul ușor-mediu, modul în care aceștia se concentrează atunci când citesc enunțurile și completează în scris răspunsurile devine elementul-cheie pentru obținerea unui calificativ foarte bun. Astfel, dincolo de a evalua cunoștințele elevilor, prin aceste probe este evaluată capacitatea de concentrare a atenției. În condițiile în care, în școlile din România nu există programe specifice de training pentru dezvoltarea atenției elevilor, programe care funcționează deja în multe sisteme educaționale internaționale, contextul evaluării poate fi pentru unii copii unul destul de provocator.
Pe de altă parte, dacă stăm să ne gandim, "atenție" este unul dintre cele mai prezente cuvinte în comunicare, încă din primii ani de viață. L-am putea încadra în seria cuvintelor de circulație continuă. Din perspectivă ontogenetică, odată cu dezvoltarea coordonării ochi-mână-gură, cu agățarea sau tragerea de diferite obiecte, cu mersul de-a bușilea sau achiziția mersului, ori de cate ori copilul se îndreaptă să pună mâna pe geamul cuptorului fierbinte, pe cuțitul bine ascuțit sau să facă primii pași, ca parinți introducem cuvântul "Atenție". "Atenție la cuptor, e fiebinte!, "Atenție la cuțit, te poți tăia!", "Ușor, pas cu pas, atenție unde pui piciorul!" Mai târziu, pe măsură ce cresc, aproape că se permanentizează enunțurile care încep cu "Atenție. - "Atenție cum îmi vorbești!", Știu, ai nevoie de atenție.", "Urmărește-mă cu atenție!", "Ascultă-ma cu atenție!"
Dar ce înseamna în fond, "atenție"? La ce se referă părinții, bunicii, cadrele didactice atunci când le spun copiilor "Atenție"? Daca ar fi puși să expliciteze punctual aceste avertismente ale atenției, i-am auzi spunând "Mai încet", Mai repede, grăbește-te", "Ai grijă", "Uită-te în stânga și în dreapta la mașini", "Ascultă ce îți spun", "Uită-te la mine", "Ești în pericol", "Dă-te la o parte", "Pregătește-te!" etc. Remarcăm așadar, tendința de concretizare a cuvântului "atenție" care în sine este unul abstract.
Ținând cont de stadiul de dezvoltare a inteligenței, așa cum Piaget a suprins acest proces longitudinal, în care se află copiii de școală primară, respectiv, stadiul operațiilor concrete, cea mai adecvată abordare în directia îmbunătățirii atenției lor constă mai întâi de toate în a îi face pe copii să înțeleagă exact ce înseamnă ea și ce li se cere. În acest sens, este mult mai util ca adulții să dubleze cuvântul "Atenție" de indicații clare și exemple concrete, cum ar fi - "Atenție! Întoarce paginile cărții, rând pe rând. În felul acesta." sau "Atenție! Acum când traversezi strada, te uiți mai întâi în dreapta, apoi în stânga, pentru a vedea dacă vin mașini. În cazul în care vin, astepți să oprească și numai după aceea traversezi. Uite, așa." sau "Atenție, la șireturi. Uită-te să fie bine înnodate să nu se desfacă atunci când alergi." Prin exercițiu și perseverență, copiii ajung să interiorizeze sensurile cuvântului "atenție". Altfel, vor avea o mare dilemă în a ști exact ce li se cere atunci când li se spune în diferite contexte să fie atenți.
►Citește și Lasă-ți copiii să se descurce singuri! 6 situații în care nu trebuie să intervii
Cu privire la situațiile de evaluare din școală și nu numai, știm cu toții că acestea sunt niște secvențe temporale bine delimitate în care copiii trebuie să își mobilizeze toate resursele atenției pentru a le face față cu brio. Aceasta abilitate implică numeroase aspecte diferite. Înseamnă, pe de o parte să citească încet enunțul textului sau al problemelor, căutând să înțeleagă despre ce anume este vorba, să srie clar literele și cifrele, pentru a evita confuziile, care de cele mai multe ori sunt păguboase, să își dea seama când gândurile lor fug spre locul de joaca sau animalul de companie care îi așteaptă acasă, ori spre senzațiile fizice ca dureri de burtă, transpirație și apoi, să respire adânc, să revină la ceea ce au de făcut și să continue. Dincolo deci, de contactul cu subiectele evaluării, este vorba despre contactul cu propria minte, propriul corp și respirația.
Pentru a îi ajuta să se pregatească pentru situațiie de evaluare, părinții pot începe prin a le explica repetat în termeni de operații concrete ce înseamnă să fie atenți în astfel de contexte, prin a îi învăța și exersa diferite tipuri de respirație și prin a crea diferite ocazii în care copiii să aibă șansa de a observa cum atenția lor fuge dintr-o direcție în alta. De exemplu, în timp ce citește cu voce tare o poveste, ori de cate ori ia pauza pentru a pune diferite întrebări care nu au legatură cu textul, copilul poate fi oprit și întrebat: "Ce făceai înainte?", Și apoi?, Ce a făcut mintea ta? Acum, hai să respirăm împreună de 3 ori așa: hai să ne imaginăm că avem în mână o păpădie albă, tragem aer în piept și umflăm burtica, ținem un pic aerul în noi și suflăm lung ca pentru a-i zbura tot puful păpădiei. Bun, acum, hai să ne reîntoarcem unde ai rămas. Continuă!"
Fără a înțelege cum funcționează atenția, ce și cum o distrage, care pot fi efectele neatenției în diferite situații, precum și fără a exersa regulat capacitatea de concentrare a atenției, poate fi foarte dificil pentru școlari să facă cu bine față situațiilor de evaluare, indiferent de vârsta lor.
Camelia Chețu este consilier, psihoterapeut autonom, doctorand în psihologie prenatală, coordonator Motherhood Center.
