Pian + teorie, balet, canto, engleză. Ea ar mai vrea teatru, noi un sport, germana s-ar cere, că la școală e jale. Știm asta, dar deocamdată stăm. Ni se pare că programul Anei arată deja ca o grilă complicată, în care e greu să mai găsești un spațiu liber să mai bagi ceva. Și totuși, sunt copii mult mai aglomerați ca ea. Copii care ajung acasă zilnic la ora 21.00 și atunci se apucă de teme. Copii care fac două limbi străine în regim intensiv, adică de trei ori pe săptămână, plus instrument, canto, dansuri. Copii care sâmbăta și duminica au câte 2-3 activități pe puțin și care bifează măcar bilunar competiții sau concursuri extrașcolare.
Noi am votat echilibrul, sau cel puțin așa sperăm
Am ales să lăsăm vinerea complet liberă. E ziua noastră de ieșit în parc sau la mall, de distrat ca fetele, sau după-amiaza ei de relaxare, de jucat, de stat. Weekend-ul, cu excepția cazurilor în care apare vreun concurs sau vreo activitate ocazională, e pentru timp în familie și relaxare. Alocăm cât e nevoie temelor și studiului la pian, apoi avem activități alese de ea sau împreună. Când putem, evadăm din București și atunci e chiar libertate totală, cu teme făcute pe apucate și fără studiu la pian.
E tare grea competiția cu ceilalți părinți și activitățile copiilor
De multe ori am sentimentul că Ana va pierde startul undeva, că o să aibă mai puține șanse la „reușită” (ce stupid sună, nu?), că poate ar trebui să facă mai multe. Alteori, mi se rupe pur și simplu sufletul de copiii care nu mai au timp de joacă, de întâlnit cu prietenii, timp liber și atât. De multe ori mă aflu în ambele perechi de papuci și mă întreb tot timpul dacă am ales-o pe cea corectă. Dacă echilibrul e cheia sau, din contră, activitățile cât mai multe și mai diverse ne vor pregăti copiii pentru viitor?
Există oare fenomenul de burnout la copii?
Adică suprasocilitarea, “arderea” prematură din punct de vedere emoțional sau chiar și intelectual? Există oare riscul ca acești copii, care acum fac atâtea activități extrașcolare să ajungă obosiți înainte de vreme? Să nu mai aibă dorință și putere să învețe și să lucreze când vor fi adolescenți și tineri? Cum ar trebui să abordăm noi ca părinți, raportul între școală și activități extrașcolare și timpul liber, pentru joacă și relaxare?
Am rugat-o pe Mirela Horumbă, Psihologul părinților, să facă puțină lumină în subiectul ăsta. După discuția cu Mirela recunosc că mă gândesc serios ce mă mai scot din program, nicicum să mai introduc ceva :-).
(...)
Citeşte mai mult pe pisicapesarma.ro
Sursa foto: Free pik
