Primul an de grădiniță, indiferent de forma de învățământ aleasă - la stat sau la privat – aduce și primele așteptări ale părinților care își doresc ca prichindeii lor să cunoască foarte multe lucruri. Care este nivelul corect al cunoștințelor unui preșcolar după un an de grădiniță am aflat de la Valentina Secara, de formație învățător educator.
În funcţie de vârstă şi modul în care au fost crescuţi, copiii pot avea un anumit volum de cunoştinţe şi deprinderi atunci când încep primul an de grădiniță. Putem vorbi despre copii care au fost crescuţi “liber” şi care au explorat lumea din jurul lor la tot pasul şi atunci aria lor de cunoştinţe “generale” şi deprinderi este una generoasă. Sau putem vorbi despre copii “protejaţi”, iar în cazul lor, în general, volumul de cunoştinţe “intelectuale” este unul mai amplu. Evaluarea unui copil care începe grădiniţă se face pornind de la descrierea realizată de către părinţi şi continuă cu o perioadă de observare pe parcursul a 2 săptămâni pentru conturarea profilului.
Cât de repede începe copilul mic să deprindă diverse lucruri? Prichindelul este asemeni unui burete: absoarbe informații la tot pasul. Este important ca, la începutul grădiniţei, să îi permiţi să se adapteze în ritmul său: unii copii au nevoie de confort fizic, alţii - de asigurare verbală, alţii - de timp (un număr de ore crescător de la o zi la alta) pentru a parcurge această etapă delicată din viaţa lor. Majoritatea asimiliează informații şi în această etapă de adaptare, însă, cu siguranţă ulterior parcurgerii acesteia, ritmul creşte. Perioada de adaptare poate dura aproximativ două săptămâni, mai mult în cazul copiilor extrem de ataşaţi.
Care este limita normală de memorare pentru un copil cu vârsta între 1 şi 2 ani? Dar al unuia între 3 și 4 ani? Unii părinţi sunt extrem de nerăbdători şi vor ca prichindeii lor să ştie cât mai multe cântece şi poezii, chiar şi cuvinte într-o limbă străină. Cât pot ei memora la vârsta lor? Copiii învaţă mai degrabă prin joc în această etapă şi prin repetiţie, mai puțin prin memorare. Contează foarte mult cum se face învăţarea, cât de naturală este ea, pentru dobândirea unui volum de cunoştinţe. Dacă acest volum de cunoştinţe este şi relevant pentru copil (în accord cu plăcerile sale, cu motivaţia sa), atunci asimilarea este şi mai rapidă. În momentul în care “predarea” se face ţinând cont de aceste elemente, ritmul de dobândire a cuvintelor noi este unul foarte alert, cuvintele de bază, cele mai des folosite fiind asimilate şi apoi celelalte.
În etapa de vârstă 1-2 ani, cuvintele noi apar în ritmul dobândirii, respective dezvoltării limbajului copilului, în timp ce în etapa 3-4 ani se ţine cont şi de personalitatea copilului, interacţiunea să socială etc.
În etapa 3-4 ani apare şi preferinţa pentru exprimarea într-o limbă sau în alta (dacă vorbim de limbă străină) şi e necesar să fie respectat dreptul copilului de a se exprima în ce limbă alege. Asimilarea limbii străine are loc oricum.
Ce lucuri practice trebuie să ştie un copil după ce a “absolvit” grupa mică? La finalul grup ei 3-4 ani, un copil este capabil să se îmbrace, să se dezbrace singur, are un volum generos de cuvinte, se exprimă în fraze, are un grad ridicat de independenţă, are un grup de prieteni, preferinţe pe care şi le exprimă coerent, are joc imaginar, este capabil să alerge, să se caţere, să sară într-un picior, control al creionului (poate desena în contur). În jurul vârstei de 4 ani se presupune că un copil a încheiat perioada cu multe provocări (vârsta 2-4 ani), cea în care tot universal se învârtea în jurul său, perioada lui “eu şi numai eu” şi începe să relaţioneze şi să clădească prietenii care devin solide.
Implicarea cadrelor didactice în corectarea comportamentului. Comportamentele deţinute de copii în momentul în care vin în grădiniţă sunt evaluate de către eduactori şi, atunci când acestea se dovedesc a nu fi în avantajul copilului şi al celor din jurul său, se stabileşte o strategie privind modul în care se va acţiona. E important ca accentul să fie pus pe comportamentul pozitiv pe care dorim să îl conturăm, să fim constanţi în a avea această aşteptare şi în a avea continuitate (toţi cei care interacţionează cu cel mic să aibă aceeaşi viziune, aceeaşi abordare).
În momentul în care o coordonată din cele descrise mai sus lipseşte, şansa unei reuşite se diminuează (comportamentul aşteptat se produce mai târziu sau deloc). În plus îi oferă copilului confuzie, el neştiind ce se aşteaptă de la el.
