Sari la conținut

Familia mea, o binecuvantare

Cand am aflat ca ne aduce barza cel de-al doilea pitic, am ramas surprinsi. Nu stiam cat de mult sa ne bucuram. Nu a fost planuit, dar imediat am realizat ca, totusi, Dumnezeu a vrut sa ne binecuvanteze pentru a doua oara.
 
Diferenta intre cei doi copii ai mei este de 10 ani. Banuiesc ca orice parinte ar fi reactionat ca mine, intrebandu-se, in primul rand, ce va zice primul copil la aflarea vestii ca va avea un fratior. Dar, minune !!! Cand am ajuns acasa cu mezinul, baiatul cel mare a fost incantat, pot spune chiar fermecat de el. Statea pe pat langa bebe si nu-i venea sa se mai dezlipeasca de acolo. Il privea,il mangaia si ma tot ruga sa il invat sa il tina si el in brate.
 
Un pic de invidie am simtit la el si spun asta deoarece de cate ori il alintam pe mezin cu un cuvant, cum ar fi "ursulet", cel mare raspundea ca si el e tot un ursulet, doar ca unul mai vanjos...
 
Acum mai mult ca oricand, puii mei sunt nedespartiti.
 
 
Ii multumesc lui Dumnezeu pentru sansa de a avea copii. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru sansa de a-i putea creste. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru minunatele clipe pe care mi le daruieste alaturi de ei. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru aceasta familie superba, cu oameni frumosi si curati sufleteste de care ma bucur zi de zi. Iti multumesc, Doamne, pentru fericirea imensa de a fi MAMA !!!
 
 
 
* Articolul este scris de o mamica din comunitatea suntmamica.ro
 
 

Articole relationate
Comentarii facebook
Comentarii
    Trimite un comentariu
    Sunt tătic necenzurat
    Abonează-te la newsletter

    adevarul.ro

    click.ro

    Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!