Ieri m-am trezit cu un lătrat în urechi. Şi nu, nu am câine în casă, era doar fetiţa mea de doi anişori, care se juca pe telefon. Deşi m-am bucurat că nu m-a trezit, trebuie să recunosc faptul că am tras o sperietură pe cinste, simţind parcă până şi respiraţia presupusului câine în ureche.
Când ea şi, mai târziu, frăţiorul ei erau mici şi dormeau în pat cu mine, era paradis. Îi hrăneam, îi puneam lângă mine şi acolo dormeau. Mă odihneam destul de bine şi ne trezeam fericiţi cu toţii.
► Citeşte şi Cum mi-am culcat bebeluşul în pat cu mine şi nu s-a învăţat
Acum, de când îmi petrec nopţile cu nişte mini-oameni care îmi înghiontesc picioarele în coaste cât e noaptea de lungă, simt că am dobândit îndeajuns de multă experienţă, încât să le ofer şi altor mămici sfaturi despre cum să supravieţuiască somnului cu copilul în acelaşi pat.
Fii pregătită să dormi pe un pat mare, regesc, din care să dispui de doar 20 de centimetri lăţime – Nu ştiu sigur când încep oamenii să doarmă drepţi, în pat, dar sigur nu mai devreme de doi ani şi jumătate. Deşi nu măsoară mai mult de un metru, copilul poate acoperi 2.5 metri fără prea mari eforturi. Aşa se face că mă trezesc la 3 dimineaţa, ţinându-mă de marginile patului, să nu cad.
Investeşte într-un echipament de protecţie a feţei, pentru că micul ghem de energie îţi va găsi faţa şi cu mâinile şi cu picioarele – şi nu le va atinge doar pentru a le mângâia… - Te vei trezi în mijlocul nopţii cu un picior peste nas sau cu un cot în gură şi nu aş vrea să am remuşcări pentru că nu te-am atenţionat din timp: caută o mască de protecţie! Altfel, te vei trezi în dureri groaznice şi nasul ţi se va învineţi cât ai clipi.
Obişnuite-te să dormi alături de cutia cu jucării – Am dormit pe furculiţe din plastic, am dat cu capul de mingi şi m-am trezit uitându-mă fix în ochii unei păpuşi de plastic. Adică… în ochiul… că pe celălalt nu îl mai avea… Aşa că… pregăteşte-te să dormi în pat nu doar cu copilul/copiii, ci şi cu toate jucăriile existente în casă.
Pregăteşte-te emoţional să fii trezită brutal – Adio dimineţi în care te trezeşti cu pupici pe faţă, cu şoapte la ureche şi cu aroma de cafea care inundă toată casa. Pregăteşte-te de ţipete de tipul: mami, mi-e foame, de curiozităţi de genul: “oare ce se întâmplă dacă îi bag lu’ mami degetul în nas, în timp ce doarme?”, sau de lătrături de câini, guiţături şi mieunături.
Când se aşează în pat, bateria nu le este pe deplin consumată - Copiii sunt extrem de energici şi când închizi lumina de noapte bună – Foieli în dreapta şi în stânga, întrebări şi curiozităţi extrem, dar extrem de „importante” la ceas de seară, sete apărută brusc, foame şi tristeţi – asta te aşteaptă chiar la două secunde după ce ai închis ochii zâmbind, crezând că este, în sfârşit, timpul să dormi…
►Citeşte şi Când pe copil îl lovește setea
Într-adevăr, co-sleepingul nu este doar lapte şi miere, dar, Doamne, cât de binecuvântate suntem să simţim mirosul transpiraţiei de pe ceafa micuţă şi să vedem zâmbetul acela pur, când îi vizitează îngeri!
