Nu stiu daca si la fetite se pune problema in acesti termeni – fii agresiv, nu te lasa calcat in picioare, apara-ti dorintele, impune-le, nu te gandi la ceilalti. Sau ele sunt invatate sa fie dragalase si ingaduitoare cu poftele celor din jur pentru ca in final vor avea mai mult de castigat. La baieti insa tema ‘doar nu vrem sa avem un papa-lapte’ este una curenta.
Tatal lui facea ordine in bloc, aud soptindu-se in jur cu o tenta ascunsa de admiratie. Si fiul sau este exat ca el, asa l-a educat, sa nu fie in umbra nimanui. Daca vrea o jucarie sa se duca sa si-o ia. Si daca are pofta sa se dea intr-un leagan ocupat deja de altcineva sa isi exprime cu hotarare vrerea. Si niciodata sa nu cedeze pentru ca un baiat obtine intotdeauna ce vrea. Nu mai plange, ca baietii nu plang, ci iau. Mai bine sa planga celalalt decat sa fii tu frustrat ca nu iti indeplinesti o dorinta. Si tot asa.
Stau si ma intreb daca si prin alte parti ale lumii o fi la fel. Daca asta este invatatura de capatai pentru baietei – vai ce agresiv esti, pupa-te-ar tata de ghemotoc! Probabil cand se duc acasa dupa o dimineata petrecuta in parcul de joaca discuta micile conflicte – nu fii mototol, ca nu te-am crescut asa. Daca te impinge impinge-l si tu. Sau mai bine impinge-l tu din start, ca sa ii piara cheful sa mai incerce odata. S-a suparat si ti-a dat cu galetusa incap?, ei hai, ca esti baiat mare, nu are cum sa te doara asa de tare, ia si tu o grebla si loveste-l peste ochi.
Si ce mai sentiment de mandrie se naste in ochii tatilor cand vad ca progenitura lor ‘se descurca’. Cred ei ca asta inseamna ca in viitor, in jocurile de oameni mari, nu va fi un molau. Si incep pe baza acestui comportament sa incropeasca fel de fel de planuri pentru ca, nu-i asa?, odata rezolvata aceasta problema nimic nu ii mai poate sta impotriva – o sa te faca tata fotbalist, ba, si mai bine, sef de stat. O sa te duca la lupte ca sa iti dezvolti musculatura. Iar apoi, cand o sa fii mare nu o sa lasi pe nimeni sa te calce in picioare. Forta fizica este raspunsul pentru orice. In capul lor un pumn bine plasat face mai mult decat 1000 de cuvinte. Si oricum, mult mai rapid.
Probabil ca pentru cei care in tinerete au fost ‘spaima blocului’ lucrurile sunt simple si alegerea agresivitatii ca solutie se face fara prea mari intrebari. Mai complicat in cazul celorlalti care nu inteleg utilitatea unei palme bine plasate si care se confrunta cu problema – sa il invat si eu sa-i scoata ochii cu lopatica sau sa ne cautam un loc mai putin periculos? Si daca fac asta oare nu ii transmit ca e bine sa dea inapoi si apoi va fi in permanenta ‘legat de fusta mea’?
Toti isi viseaza bebele conducatorul turmei. Nu discut aceasta preferinta, desi este in sine aberanta. Dar de ce trebuie sa aiba la baza violenta nu pricep. Abia dupa ce rezolva aceasta problema parintii se mai uita si la altceva – sa fie creativ, sa fie curios, sa aiba incredere in el, sa fie empatic, sa … eh, nenumarate si in combinatii din cele mai diverse.
Oare poti scapa de dilema agresivitatii – tu pe el sau el pe tine – sau este musai sa ti-o pui?
