Cu toții vrem să creștem copii cinstiți și să avem încredere că vom primi povestea reală atunci când îi întrebăm ce se întâmplă.
Cum creștem copii cinstiți?
Îmi aduc aminte că o pregăteam pe fiica mea de 6 ani pentru somn, când deodată m-a întrebat: Mami, maimuța mea arată altfel. A crescut? Avea această maimuță de pluș de când avea 2 ani și în fiecare noapte dormea cu ea. I-am cumpărat la vremea aceea 2 jucării de pluș identice, în caz că una dintre ele pățește ceva, să o pot înlocui cu cealaltă.
Desigur, maimuța ei nu crescuse. Cea cu care obișnuia să adoarmă era destul de scămoșată, așa că am decis să o înlocuiesc cu maimuța nefolosită care era mult mai pufoasă.
Acesta a fost unul dintre acele momente de părințeală în care am simțit că m-am blocat.
► Citește și: Oana Moraru: ”Minciuna este prima mare satisfacție intelectuală a unui copil”
Bineînțeles că sunt de acord și cred în creșterea copiilor cinstiți și știu importanța modelării onestității pentru a realiza acest lucru. Totuși, m-am întrebat dacă nu cumva îi trădez încrederea dacă aveam să-i mărturisesc că avem aceeași maimuță, în 2 exemplare.
Speram că fac ceea ce trebuie, așa că i-am mărturisit: Maimuța ta nu a crescut. Avem mai demult o maimuță. Când ai fost mică, am cumpărat articole suplimentare pentru a ne asigura că vei avea mereu o maimuță cu care să dormi sau să avem una de schimb, în cazul în care primei maimuțe i s-ar fi întâmplat vreodată ceva. Maimuța aceasta este mai pufoasă pentru că este nouă.
Copilul meu a tăcut pentru un minut. Am lăsat-o să proceseze totul, apoi i-am spus: Este ca și cum am avea petrecerea noastră privată de maimuțe.
Ea a început să râdă. A doua zi, nu a spus nimic în legătură cu maimuța. Onestitatea pare să fi fost varianta potrivită. Desigur, așa a fost.
Creșterea unui copil cinstit înseamnă să fim sinceri cu noi înșine – chiar și atunci când este greu.
Desigur, trebuie să ne păstrăm, totuși, onestitatea adecvată vârstei noastre.
► Citește și: Ești pregătit să te mintă copilul? De la ce vârstă?
Le datorăm transparență copiilor noștri, chiar și atunci când suntem tentați să mințim.
Dar copiii cărora le-a intrat în reflex să mintă? Nu toți copiii mint?
Iată unde intră în joc unele cunoștințe despre dezvoltarea copilului, Într-adevăr, copiii între 2 și 4 ani încep deja să mintă.
Minciuna la copiii până în 5 ani
O mare parte din lumea copiilor în jurul acestei vârste se bazează pe joc, încât s-ar putea să nu realizeze că ceea ce au spus nu s-a întâmplat de fapt.
Creierul lor pur și simplu nu s-a dezvoltat suficient pentru a urmări diferența. La această vârstă, nu trebuie să considerăm că micuțul ne-a mințit intenționat.
► Citește și: Cele mai frecvente motive pentru care copiii ne mint. Şi ce putem face împotriva acestui comportament
Minciuna la copiii cu vârsta între 5 și 8 ani
Aceștia pot minți din același motiv pentru care o fac și copiii cu vârsta mai mică de 5 ani. Jocul este încă o stare de spirit comună pentru ei. În mod alternativ, ei pot minți pentru a sugera ceva ce și-ar fi dorit să se fi întâmplat. Nu este neapărat un plan conștient sau răuvoitor, poate fi din cauza unui regret sau din cauza unei jene.
► Citește și: De ce mint copiii şi cum putem afla dacă ne mint şi pe noi
Desigur, nu toate minciunile sunt acceptabile și nu sunt adecvate dezvoltării. Creșterea copiilor cinstiți poate fi unul dintre cele mai dificile lucruri pentru un părinte. Dacă simți că nu faci față situației, cere ajutorul unui consilier profesionist pentru a discuta despre problema pe care o întâmpini.
