Doar ca sa stii, nu am avut niciodata bona, insa prietenele mele au „trecut” fiecare prin mai multe bone. Impresiile au fost in general bune, insa au avut parte si de bone nepasatoare sau, dimpotriva, maladiv de atasate de copii.
Ceea ce vei citi in continuare nu s-a intamplat in realitate dar cred ca este posibil din ce am auzit de la alte mamici.
„Gata, mi-am zis in gand, este momentul sa incep sa lucrez din nou ca lumea, nu numai patru ore si apoi sa vin in goana acasa. Este timpul sa imi iau din nou job-ul in maini si sa arat ce pot.”
Stiu si acum cand am avut gandurile astea. Tocmai incepusera sa infloreasca copacii si soarele de primavara imi dadea forta sa cred ca totul este posibil. Aveam o fetita de trei ani acasa. Statusem cu ea pana la doi ani si apoi am hotarat sa merg numai la program de patru ore, chit ca asta crease valuri peste valuri la munca. Am crezut cu tarie ca fetita mea are nevoie de mine si ca eu sunt cea care pot sa ii ofer educatia si mediul cel mai bun in care sa se dezvolte.
Dar acum simteam ca mi-am facut datoria si ca vreau si altceva, sa simt ca sunt in continuare un manager bun si ca pot sa formez din nou echipe care „sa rupa”. Aveam nevoie iar de un mediu competitiv si de sentimentul acela de victorie cand ieseau lucrurile cum trebuie.
In fine, vorba lunga saracia omului. Am decis ca este momentul sa angajez o bona care sa ma ajute cu dusul/luatul/adusul/facutul de mancare pentru fetita mea. Zis si facut, ii spun sotului care a inceput sa se amuze copios spunand ca el este convins ca o voi angaja pe doamna Doubtfire. In gandul meu mi-am zis ca l-as angaja pe Robin Williams...
Citeste aici si cum sa alegi bona copilului.
Am inceput interviurile si, oh boy, nu a fost deloc simplu! Sunt foarte multe persoane care vor sa castige un ban ca bone dar habar nu au cu ce se mananca asta. In viziunea lor a pune copilul la televizor, a-i face ceva de mancare si a-l pune la olita este mai mult decat suficient.
Interviurile au durat mult si deja resimteam o stare profunda de frustrare: eram suparata ca nu gasesc pe nimeni potrivit pentru Sofia si eram frustrata ca nu ma pot reintoarce la munca.
In sfarsit, la un moment dat a aparut persoana perfecta. Si crede-ma, era perfecta:
Era frumoasa. Avea o frumusete calda, iradia din interior. Ochii blanzi si suras sincer. Ce mai, ne-a cucerit pe toti trei.
Avea experienta. Avea 45 de ani si fusese deja bona la trei familii inaintea noastra.
Ii placeau copiii. Dar ii placeau cu adevarat. I se lumina fata cand o vedea pe Sofia si ii placea sa stea cu ea la povesti si sa o invete cate in luna si in stele.
Era inteligenta. Cred ca asta m-a bucurat cel mai tare ca puteam sa ii comunic usor si rapid toate doleantele si dorintele mele: pe limba mea! Fara sa reduc, sa simplific, sa fac analogii.
Era pregatita. Facuse un curs de psihologia copilului si unul de terapie prin joc. O nebunie!
Am angajat-o, bucuroasa ca se terminasera toate problemele mele. Stii senzatia pe care o avea mama cand se reintorcea acasa si doamna Doubtfire aranjase totul? Masa era pusa, mancarea era buna, copiii isi facusera lectiile si casa era curata.
Asa ma simteam si eu. Totul era in ordine, nu imi faceam deloc griji pentru ce se intampla acasa. Ma simteam si eu rasfatata: veneam de la munca si aveam mancare calda si nu mai trebuia decat sa ma joc putin cu Sofia si sa o culc. Pana si sotul meu era multumit, desi initial strambase din nas ca in casa va fi o persoana straina.
Mama mea o placea, mama lui o placea. Sofia o adora. Cam ce ti-ai mai fi dorit?
Dar toata bucuria mea s-a risipit intr-o seara cand Sofia mi-a zis, cand o duceam pe jumatate adormita in pat, ca ar vrea ca in locul meu sa fie EA, bona. Am linistit-o si i-am zis ca va veni dimineata, dar ea insista ca ar vrea sa stea tot timpul la noi sa o culce si seara.
Am simtit atunci un fior de gelozie cum nu mai simtisem niciodata. Cu ce drept s-a inflitrat atat de tare in viata fetei mele? Este doar o bona.
Sofia nu s-a oprit aici: a vrut sa isi tina ziua doar daca venea si EA, a zis ca pleaca cu noi in vacanta doar daca venea si EA, a decis ca mancarea facuta de EA este cea mai buna si aproape numai pe a ei o manca. Si multe, multe altele.
EA si-a dat seama si a stat de vorba cu mine spunandu-mi ca nimeni nu o sa ma inlocuiasca niciodata si ca isi da seama ca Sofia este prea atasata de ea, insa era de parere ca o sa ii treaca.
Si stau acum si ma gandesc ce sa fac: sotul si Sofia sunt multumiti, casa este impecabila, copilul este ingrijit. Sa renunt sau nu la ea? Pentru ca, sincer iti spun: o urasc!”
Tu ce ai fi facut in situatia de mai sus?
Sursa foto: hepta.ro
