Imunizarea naturală versus imunizarea prin vaccinuri este o dezbatere veche, dar intensificată de mișcările recente anti-vaccinare și de preocupările privind substanțele folosite în vaccinuri. În esență, imunizarea naturală se referă la protecția dobândită în urma unei infecții directe, pe când vaccinarea folosește agenți inactivi sau atenuați pentru a simula boala, fără riscurile asociate acesteia. Deși unii părinți aleg imunizarea naturală din convingerea că este mai „naturală” și sănătoasă, studiile sugerează că riscurile sunt mult mai mari decât beneficiile. Să explorăm această dezbatere și să analizăm ce spun studiile științifice.
Ce este imunizarea naturală?
Imunizarea naturală apare atunci când o persoană contractează o boală și, în urma luptei organismului cu acea boală, se dezvoltă imunitate împotriva acesteia. De exemplu, un copil care face varicela va avea, în general, imunitate pe viață împotriva acestei boli.
Argumentele pro imunizarea naturală:
- Imunitate puternică: În unele cazuri, imunitatea dobândită natural poate fi mai robustă și de lungă durată, comparativ cu cea dobândită prin vaccinare.
- Fără substanțe chimice: Unii părinți aleg această metodă pentru a evita substanțele adjuvante sau conservanții din vaccinuri, cum ar fi aluminiul sau timerosalul.
- Evoluția biologică: Argumentul că organismul uman a evoluat pentru a face față infecțiilor, iar imunizarea naturală este, astfel, parte a acestui proces.
Riscurile imunizării naturale:
- Complicații severe: Bolile care pot fi prevenite prin vaccinuri, cum ar fi rujeola, varicela sau difteria, pot duce la complicații grave sau chiar la deces. De exemplu, înainte de vaccinarea pe scară largă, rujeola provoca sute de mii de decese anual la nivel global .
- Răspândirea bolilor: Persoanele infectate pot răspândi boala în comunitate, inclusiv către cei care nu pot fi vaccinați, cum ar fi sugarii sau cei cu probleme imunitare.
- Fără control: În timp ce o infecție ușoară ar putea stimula imunitatea, nimeni nu poate prevedea cum va reacționa corpul la o boală. De exemplu, poliomielita poate provoca paralizie permanentă, chiar și în cazurile ușoare.
Ce este imunizarea prin vaccinuri?
Imunizarea prin vaccinuri funcționează prin introducerea unui antigen inactivat sau slăbit, care nu cauzează boala, dar declanșează un răspuns imunitar. Aceasta „antrenează” organismul să recunoască și să combată agenți patogeni specifici, fără riscurile de îmbolnăvire.
Argumentele pro vaccinare:
- Prevenirea bolilor grave: Vaccinurile au eradicat sau redus drastic bolile care altădată făceau ravagii, precum variola și poliomielita. Organizația Mondială a Sănătății estimează că vaccinurile previn 2-3 milioane de decese anual .
- Protecție pentru cei vulnerabili: Vaccinarea în masă oferă imunitate de grup, protejând astfel persoanele care nu pot fi vaccinate din motive medicale.
- Siguranță ridicată: În general, vaccinurile sunt extrem de sigure, iar efectele adverse severe sunt extrem de rare. O analiză efectuată de Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) a arătat că riscul de reacții alergice grave la vaccinuri este de aproximativ 1 la un milion de doze .
Riscurile vaccinării:
- Efecte adverse rare: Deși foarte rare, vaccinurile pot cauza reacții adverse, precum febră sau durere la locul injectării. În cazuri extrem de rare, pot apărea reacții alergice severe.
- Controverse privind ingredientele: Unii părinți sunt îngrijorați de adjuvanții sau conservanții folosiți în vaccinuri, cum ar fi aluminiul, deși majoritatea studiilor arată că aceste substanțe sunt sigure în cantitățile folosite.
Studiile care sprijină vaccinarea
1. Vaccinarea împotriva rujeolei
Un studiu publicat în The Lancet în 2019 a arătat că rujeola suprimă sistemul imunitar, nu doar în timpul infecției, ci și mult timp după ce aceasta a trecut. Aceasta „amnezie imunologică” face ca persoanele care au avut rujeolă să fie mai susceptibile la alte infecții pentru o perioadă de câțiva ani . În schimb, vaccinul împotriva rujeolei oferă protecție împotriva bolii fără a afecta negativ sistemul imunitar.
2. Eficiența vaccinurilor în prevenirea deceselor
Un alt studiu major realizat de Global Vaccine Action Plan a concluzionat că vaccinarea copiilor a prevenit peste 20 de milioane de decese la nivel mondial în perioada 2000-2020 . Acesta subliniază importanța vaccinării în salvarea vieților și reducerea mortalității asociate cu bolile infecțioase.
Compararea celor două metode
Imunitatea obținută
- Imunizarea naturală poate oferi o imunitate pe termen lung pentru anumite boli, dar costul este extrem de mare. Contractarea bolii poate duce la complicații grave sau chiar moartea.
- Vaccinarea oferă o cale sigură și controlată pentru a dobândi imunitate. În unele cazuri, cum ar fi tetanosul, sunt necesare rapeluri, dar riscurile sunt mult mai mici decât în cazul infectării naturale.
Riscuri
- Imunizarea naturală implică riscuri majore de sănătate, inclusiv spitalizare și deces. De exemplu, tusea convulsivă (pertussis) poate fi fatală pentru sugari, chiar dacă adulții au simptome mai ușoare.
- Vaccinurile au riscuri minime. Cele mai comune efecte secundare sunt reacții locale la locul injectării, iar efectele grave sunt extrem de rare.
Concluzie: Este „natural” mai bun?
Deși imunizarea naturală poate oferi o imunitate robustă în unele cazuri, riscurile sunt mult mai mari decât beneficiile. În plus, contractarea deliberată a unei boli pentru a obține imunizarea naturală poate pune în pericol nu doar persoana infectată, ci și comunitatea largă, în special persoanele vulnerabile. Vaccinurile oferă o modalitate sigură și controlată de a preveni bolile și de a proteja sănătatea publică.
Așadar, în lumea modernă, vaccinarea rămâne metoda cea mai sigură și eficientă de a proteja nu doar individul, ci întreaga comunitate.
