Cea mai mare teamă a mea în rolul de părinte este să nu le ofer copiilor absolut tot ce-și doresc.
Știu, probabil unii dintre voi o să spună că nu am chiar toți boii acasă, dar sunt convinsă că fricile părinților sunt direct proporționale cu timpurile în care trăim, iar mai apoi, cu propriile noastre experiențe din copilărie, cu nivelul socio-economic în care ne găsim, de educație și cultură, toate acestea formând un stil propriu care ne definește în prezent.
Eu mi-aș categorisi propriul stil ca fiind unul poate prea relaxat, lipsit de temeri majore: înainte să văd pericolul, eu văd distracția, noroc cu soțul meu care mai pune limite, dar când îmi văd casa plină cu jucării, jocuri și lego, neatinse cu lunile și prăfuite, mă apucă așa o teamă viscerală că undeva, pe parcurs, am pierdut din vedere lucrurile care sunt cu adevărat importante.
(...)
Citește mai mult pe mamipetocuri.ro
