În ultimele două săptămâni am tot fost cu Iulia și cu Mark pe la piscină. Și când spun piscină, mă refer la locuri publice, nu pe la vreun prieten pe-acasă. Și de fiecare dată am rămas extrem de surprins (căci parcă la piscină e mai evident) de obezitatea care nu doar că ne înconjoară, darpare că ne cotropește de-a dreptul.
Și nu mi se pare neapărat o problemă cu obezitatea adulților, deși sunt convins că niște specialiști m-ar contrazice și ar spune că e o problemă foarte gravă. Nu înțeleg însă cum poți, ca părinte, să vezi că ai un copil obez și să nu faci nimic în privința asta.
Da, înțeleg subiectivismul părinților. Recunosc că sunt primul care cade de multe ori în capcana asta, văzându-și copilul mai frumos, mai deștept, mai talentat, mai cum vreți voi decât este el în realitate. Dar sper din tot sufletul că dacă el ar fi foarte gras (nu vorbim aici de câteva kile în plus, ci de câteva zeci), nu l-aș lăsa să nu facă nimic, pentru ca apoi să se chinuie toată viața.
► Citeşte şi Obezitatea se instaleaza la 5 ani
Sigur, e foarte complicat și dureros pentru un părinte să trebuiască să îi spună copilului său: Auzi, ești cam gras(ă), trebuie să facem ceva în privința asta. Nimeni nu vrea să aibă această conversație. Dar cred că a nu face nimic, când este evident că el sau ea suferă, este cea mai mare greșeală. Uneori, ca părinte, trebuie să ai și niște conversații mai neplăcute, trebuie să îl ajuți pe copil să aibă o imagine realistă a sa și a ceea ce ar trebui să facă.
(...)
Citeşte mai mult pe celmaibuntata.ro
Sursa foto: https://www.therichest.com/
