buna fetelor!am o problema destul de mare,zic...

• 22 iun 2014
• de complicata

Buna Oana, imi pare rau ca treci prin asa ceva cu soacra ta. Eu zic sa vorbesti cu sotul tau sa impuna el limite mamei lui daca pe tine te ignora. Personal eu nu las fetita cu soacra si cand mergem la tara sunt tot in preajma ei asa ca nu ii dau ocazia sa exagereze.

• 22 iun 2014
• de complicata

In plus dragostea de mama nu poate fi inlocuita de rasfatul dat de bunici, mama tot mama ramane. Parerea mea este sa petreci cat mai mult timp cu cel mic si sa nu il rasfeti excesiv doar pt ca este rasfatat de bunica, impune limite pedepse/recompense cu cat o sa te implici mai mult in educarea lui cu atat te va iubi mai mult pentru ca va stii ca tie iti pasa de el. Multa rabdare si nu pune toate rautatilr soacrei la suflet pt ca ii dai satisfactie ca te raneste si tot asa va continua.

• 22 iun 2014
• de Florymatei

Buna, delicata problema!
Cred ca trebuie o discutie sincera cu soacra, ii care sa ii explici ceea ce vrei tu de la ea si de la copil, si sa ii explici ca daca nu se conformeaza exista si repercusiuni. Acum nu stiu care este situatia ta, daca locuiti impreuna sau aproape.... dar in locul tau daca as putea m-as muta sau cu siguranta i-as limita accesul la copil.
Am si eu si mama si soacra care rasfata fetele dar intodeauna ce am vrut eu a fost lege si chiar de cateva ori am ridicat tonul la mama mea care considera ca poate sa treaca peste mine in ceea ce priveste crestrea copiilor. Cred ca mamele / soacrele vor considera intodeauna ca noi nu crestem copii asa cum trebuie si ca ele ar face o treaba mai buna, dar este dreptul nostru sa ne crestem copii asa cum noi consideram, asa cum mamele / soacrele si-au crescut la randul lor copii.
I-a masuri! Discuta si explica-i ce vrei si ce simti! Fara rusine! Daca nu asculta limiteaza-i timpul cu copilul, cu toate ca poate tie iti va fi mai greu, pe termen lung este si in beneficiul copilului si al tau!

• 22 iun 2014
• de Florymatei

Am citit mai de mult pe net o "anecdota" care m-a amuzat teribil. Era dedicata pt soacra si spunea ceva de genul: Draga soacra te rog nu ma mai invata cum sa imi cresc copii, locuiesc deja cu unul dintre copii tai si nu ai facut o treaba prea buna!" citatul este aproximativ, dar este pe mine m-a amuzat si mi place muuult!

• 22 iun 2014
• de sonya

buna!imi pare rau ca treci prin asta cu soacra...parerea mea este sa incerci sa nu o mai implici in activitatile copilului, mai ales in cele in care ii poate capta atentia si dragostea in anumite moduri...sau o alta varianta pentru ca ma gandesc ca sunt anumite motive pentru care ti-ai lasat copilul cu soacra, ar fi sa vorbesti deschis cu ea ca de la femeie la femeie, ca de la mama la mama si sa o pui in situatia ta...poate ca isi iubeste prea mult fiul , si imaginea copilului tau o face sa traiasca din nou copilaria fiului ei....eu spre ex , stau la 2 blocuri distanta de soacra mea cu care ma intelef foarte bine, insa am preferat sa o tin la distanta de familia mea si de copil, adica merg la ea , il las cu bebe dar numai sub supravegherea mea si o corectez de fiecare data cand imi ofera ocazia:) fara pic de jena pentru ca eu imi cresc copilul cum consider si se pare ca pana acum a fost foarte bine, tinand cont ca nu m-a ajutat nimeni pentru ca nu am mama:) bafta multa si inainte sa iei o decizie pune-te si in situatia ei si incearca sa-ti dai seama singura de ce face asta si care e cel mai potrivit mod de a aborda situatia!

• 22 iun 2014
• de mirella

Cu soacra nu am probleme ca sunt in alt judet si ne vedem rar, dar asa cum spunea Flory si eu am ridicat tonul la mama mea cand nu imi respecta decizia, dar am o prietena in situatia ta ......si poate si mai rau... chestia proasta e ca nu poate rezolva nimic si nici cum ca fiu su tine cont mai mult de parerea mamei decat a sotiei, incearca sa ii spui sotului sa vorbeasca cu ea poate va avea succes varianta asta sau pur si simplu spunei in fata mereu ce te deranjeaza si corecteaz'o, cand nu iti comvine felul ei de a se purta cu copilul. Evita sa te intalnesti cu ea pe cat posibil
cred ca iti este ff greu ca si prietena mea imi povesteste cat de greu ii este si se lupta singura

• 23 iun 2014
• de annitta_a

bUNA Oana! Imi pare de situatia prin care treci. Uneori bunicii, intrec destul demult masura cu nepoteii, nu neaparat din dorinta de a fura locul mamei din inima lor ci pentru ca au ajuns la o varsta la care au mai mult timp liber si gandesc diferit... iar copilasii, sunt niste smecherasi si profita pentru ca li se fac toate mofturile.Eu nu ma confrunt cu aceasta problema pentru ca nu stam in aceeasi localitate dar daca ar fi fost asa nu stiu cum as fi reactionat. Ar trebui sa vorbesti deschis cu soacra ta si sa-i spui ca nu este bine cum procedeaza.Daca nu te asculta pe tine, ar trebui sa-l rogi pe sotul tau sa ia atitudine.

• 23 iun 2014
• de ianis28

Si mama mea isi rasfata nepotelul mai mult decat trebuie,il alinta excesiv si ii ia apararea in fata mea.Mi se pare gresit si totodata ma bucur ca il iubeste.Eu zic sa stai linistita pt ca mama e una si nimeni nu iti poate lua locul in inima copilului,oricat ar vrea.Daca totusi simti nevoia sa o mai temperezi cu comportamentul ei ,incearca sa vorbesti cu sotul tau...el o sa stie cum sa o abordeze fara ca tu sa mai ai discutii cu ea.

• 25 iun 2014
• de oana.oana

Din pacate nu am cum sa ii limitez accesul la copil,caci locuim in apartamentul.ei( ce rau imi pare ca am acceptat sa ne mutam cu ei)..iar daca i-as cere sa pastreze distanta,nu mi-ar mai vb in veci si nici nu s-ar apropia de copil..ceea ce e nasol,avand in vedere ca locuim impreuna.sotului ii spun cam tot ce ma deranjeaza si tine cu mine mereu,da la faza asta a zis ca exagerez..vom vedea.multumesc pt sfaturi.

• 25 iun 2014
• de Florymatei

Da, situtatia este complicata Oana, daca locuiti toti in acelasi apartament.
Din experienta mea iti recomand sa te muti de langa ei daca este posibil. Eu dupa ce m-am casatorit am stat 6 luni la socrii si 6 luni apoi la mama, inca nu aveam copii, am decis ca este mai bine sa ne luam casa noastra si asa am si facut! Este mai greu pana incepi sa te descurci singura dar apoi este mult mai bine, din toate punctele de vedere: in relatia cu copilul, in relatia cu sotul