Cat de des faceti fapte bune pentru semenii vostri? Eu de cand am nascut sunt mai activa in a ajuta copii sarmani care provin din familii sarmane,Asociatii de copii, batrani nevoiasi etc. Mi s-a deschis mai mult aceasta latura si sunt mao sensibila la acest aspect:) Voi?
Răspunsuri
Apropo de fapte bune si recunostinta: "Ce ai mai avea mâine, dacă te-ai trezi doar cu lucrurile pentru care i-ai mulțumit lui Dumnezeu astăzi?".
Nu sunt prea implicata in asociatii care au ca scop ajutorarea semenilor, si nu ma mandresc cu asta. Insa oricand as vedea pe cineva in nevoie, as ajuta.
Nu sunt prea implicata in asociatii care au ca scop ajutorarea semenilor, si nu ma mandresc cu asta. Insa oricand as vedea pe cineva in nevoie, as ajuta.
E oaracum normal, pentru ca atunci cand ai un copil, devii mai empatic, mai responsabil. Asa am ajuns eu sa fac voluntariat la 30 de ani :).
Eu eram un fel de ”mama ranitilor” si inainte sa am copii, acum cu atat mai mult. Am dat hainute, jucarii, tot ce a ramas mic sau nu mai era adecvat varstei copiilor orfani, chiar am si organizat de Craciun o strangere de produse pentru niste familii mai amarate si am reusit sa colectez foarte multe.
Dupa ce am nascut si mie mi s-a activat o gena, ceva si am tot ajutat. Am dus chiar mai departe si sunt voluntar intr-o fundatie care ajuta copii cu dizabilitati si am facut un grup suport pentru mamele care isi cresc singure copiii, pe care urmeaza sa-l trasnform in ong pentru ca creste atat de frumos si am ajutat atatea persoane, incat ar fi pacat sa nu ajutam si mai multe mame si copilasi.
Eu am gena asta de cand ma stiu ori de cate ori am posibilitatea ajut! Am fost la Valea Plopului cu lucrusoare, detergenti, conserve! In ultima perioada m-am axat sa ajut doua fete din Valcea crescute doar de taticul lor fara posibilitati pt.a nu renunta la scoala! Am noroc ca ma ajuta si sotul in sensul acesta ( el cara pachetele la posta si are rabdarea necesara sa stea la coada si sa completeze formularele necesare trimiterii)!
Si noi am strans lucruri pentru un centru de copii din Bucuresti, chiar daca pe vremea aceea nu aveam copii.Dupa ce am devenit parinti, ne-am agitat si mai mult, caci am empatizat mult mai mult cu situatia lor, mai ales eu cu hormonii mei. Am face si mai multe, dar nu prea ne ajuta timpul. Noi strangem acum, de 1 iunie, pentru casa de copii Inger Alb, din Bucuresti. Intrati pe site, va rog si citit povestea acestor copilasi orfani. Si daca dorit si puteti sa contribuiti cu lucrusoare, jucarii, alimente, ar fi super! Copiii au intre 4 si 15 ani.
Trimite răspunsul la întrebare