Cum gestionati frica de intuneric a copilului?...

Nu ne-am confruntat cu frica de intuneric in schimb nu adoarme fara sa aiba aprinsa o lampa de veghe care ramane asa toata noaptea!

Eu am avut probleme mari legate de frica de intuneric,chiar si adult fiind. Parerea mea este sa aplici comunicarea non-violenta,adica sa-i intelegi frica,sa il crezi cand iti spune ca ii este frica de intuneric. Cand mergeti la culcare si iti spune ca nu vrea sa intre ii spui" inteleg ca iti este frica de intuneric,pot sa intru eu prima si sa aprind lumina ca sa vezi ca nu se afla nimic infricosator in camera." Ii poti propune sa faceti un joc,un schimb de rol,tie sa-ti fie frica de intuneric si el sa stinga si aprinda lumina iar tu sa spui"imi este frica de intuneric,te rog aprinde lumina(pe un ton care sa inspire teama dar sa fie si jucaus). In felul asta copilul se simte puternic si cu timpul ii va disparea frica.

Ambilor mei copii le este frica de intuneric. Si mi se pare ceva absolut normal, mai ales pentru ei. Nici eu ca adult nu ma simt confortabil in intuneric. Si noi avem lampi de veghe in camerele lor, dorm cu usa deschisa astfel incat sa simta ca in orice moment pot ajunge la noi, sau noi la ei. Nu i-am fortat niciodata sa accepte intunericul sau usa inchisa. Asta ajuta doar la intarirea sentimentului de frica.

Alor mei nu le este frica de intuneric, bau-bau, vrajitoare...de nimic din folclorul urban. Le-am spus clar ca nu exista asa ceva. Noi stingem lumina si ne jucam pe intuneric, ne gadilam, avem chestii fosforescente care lumineaza prin camera, ne-am jucat de-a detectivii si am cautat prin camere cu lanterna diverse obiecte...Probabil, ca si asta a avut un rol...