Sari la conținut

Ma adresez d-nei psiholog:fetita mea de 4 ani...

Ma adresez d-nei psiholog:fetita mea de 4 ani jumate devine din ce in ce mai timida.Pana anul trecut in octombrie era foarte vorbareata,saluta pe toata lumea,intreba oamenii ce fac,cum ii cheama,unde merg.In schimb din octombrie pana astazi nu mai baga pe nimeni in seama nici macar nu raspunde la salutul altor persoane,baga capul in pamant si atat.Mi se intampla k merg la persoane cunoscute foarte apropiate cu care ne vedem foarte des si ea cum intra in casa acelei persoane baga capul in pamant sau in poala mea si asa sta acolo mult timp.In schimb cand mergem la verisorul ei nu se intampla niciodata asta,intra in casa foarte bucuroasa se joaca,vorbeste se simte in largul ei.Acasa cu noi nu este retrasa,vorbeste,canta,danseaza,tipa adica se comporta normal.La gradinita ii plece sa mearga invata repede si este foarte atenta,dar tot asa cand intra nu saluta pe nimeni chiar daca educatoarele o saluta si o intreaba ce face.Cand este chemata in fata copiilor sa spuna ceva iar devine timida si sta cu capul plecat fara sa vorbeasca,in rest la joaca este ca un vulcan.Intrebarea mea este sa fie oare din cauza varstei sau ar trebui sa ma preocupe comportamentul ei?Multumesc anticipat.

Răspunsuri
E putin probabil ca un copil sociabil, vorbaret, extravertit sa devina, dintr-o data, foarte timid, fara o cauza anume. Cu siguranta, in octombrie i s-a intamplat ceva neplacut, care a afectat-o.
La 4-5 ani, copiii au de regula tot felul de temeri care pot sa treaca de la sine sau nu. In conditiile in care timiditatea ei excesiva si selectiva ii afecteaza viata de zi cu zi, este necesar sa interveniti.
Se pare ca fetita dvs. se refugiaza in poala mamei ca sa se simta in siguranta. Probabil ca ea percepe alte persoane ca fiind "periculoase". Incurajati-o in continuare sa salute, dar nu o obligati si nu o certati daca nu vorbeste.
Oferiti-i cat mai multe ocazii in care sa cunoasca oameni noi, copii noi.
La gradinita, copiii si dna educatoare sa vorbeasca in continuare cu ea, sa o salute, chiar daca nu primesc raspuns verbal. Uneori si o privire sau un gest poate inlocui cuvintele.

Ceea ce ati descris dvs. seamana cu dificultatile descrise de o alta mamica. Asadar, va invit sa cititi raspunsul mai detaliat pe care l-am scris pentru dumneaei. Strategiile ce pot fi incercate sunt aceleasi in ambele situatii.

http://www.suntgravida.ro/blog/intreaba-specialistul-in-psihologie-claudia-draganescu-5151
Trimite răspunsul la întrebare
Sunt tătic necenzurat
Abonează-te la newsletter

adevarul.ro

click.ro

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!