Sari la conținut

ma adresez doamnei psiholog Monica Bolocan,in...

ma adresez doamnei psiholog Monica Bolocan,in special,dar si voua celorlalte mamici,care ma puteti ajuta cu un sfat.baietelul meu in varsta de 1 an si 7 luni are un temperament si o personalitate puternica.este si rasfatat si are nevoie de multa atentie din partea noastra,caci asa s-a obisnuit.este foarte curios de tot ce e in jurul lui si in general (ca orice copil) face cam tot ce nu este voie,oricat m-as stradui sa il fac sa inteleaga ca anumite lucruri nu sunt voie sa le faca pentru ca se poate rani,nu pot sa ii dau orice ar vrea el si alte lucruri de genul.probabil si celelalte mamici stiu ce zic.in momentul cand nu obtine ce doreste,incep crizele.adica plange,tipa,se arunca pe jos,arunca lucruri si chiar daca incerc sa ii distrag atentia cu altceva,de cele mai multe ori sfarsim prin a-i face pe plac,a-mi pierde eu rabdarea si prin a-l pedepsi.adica ii mai dau usor peste manuta sau peste fundulet,dar tot degeaba,caci merge si iar face lucrul pentru care l-am certat si imi da el manuta peste care l-am atins.nu mai stiu cum sa procedez pentru ca nu doar acasa face crizele acestea,ci si afara sau in supermarketuri sau unce avem de mers.am ajuns sa imi fie frica sa mai ies cu el,pentru ca stiu ce spectacol face si se uita lumea la noi ca la circ.va rog spuneti-mi cum pot sa il ajut sa nu mai faca aceste crize de personalitate si cum pot sa imi temperez si eu pornirile de a-l certa.chiar nu mai stiu cum sa procedez si mi-e frica sa nu faca si dupa ce va fi mai mare si va merge la gradinita,aceste scene..astept raspunsurile dumneavoastra.multumesc mult!

Răspunsuri
Oana sa nu fii suparata, copilul va stie de acum slabiciunile, stie ca el e marea voastra iubire. Eu iti recomand cu toata caldura cartea Si tu poti fi supernany de Irina Petrea, acolo gasesti exemple concrete si ce e de facut, stiu persoane la care metodele ei chiar au functionat. Bafta si rabdare multa .
Am si eu o fetita acasa care se muleaza destul de bine pe descrierea ta, numai ca este un pic mai mare, are 2 ani si cateva sapt.Eu incep sa privesc totul ca pe un joc, daca il pot denumi asa, ca pe dorinta ei de a ma manipula, si asta ma calmeaza, stiind ca pe ea nu o doare nimic , ci sunt doar nervi..vasrat de la 2 la 3 ani este destul de dificila, chiar aici pe site am citit un articol despre cat de fructrati sunt copii la aceasta varsta.Eu personal, oriunde ma aflu, chiar daca sunt acs sau in societate, o las sa urle si plec pur si spliu , si pana la urma vina ea la mn si se calmeaza..nu iti va iesi din prima insa usor usor se va obisnui si va sti ca tu esti perintele si treb sa te asculte..Ti as sugera sa renunti la a i da peste manuta, oricat de incet o faci, va lovi si el la randul lui.Iti vorbesc din experienta, la inceput si eu ii dadeam la fund Ioanei, si apoi am descoperit ca a inceput sa o bata pe sora mai mare,Eu am inventat coltul rusinii, si stie ca a facut obraznicie daca o pun acolo.Normal ca nu i place, urla face crize de nervi dar ii repet de mai multe ori ce obraznicie a facut si din aceasta cauza trebuie sa stea la coltul rusiniiDaca nu vrea sa stea il iei frumusel si l pui la loc..Vor trece crizele astea..de pe la 3 ani situatia devine mai usoara..inca sunt surprinsa de cat de mult s a transformat fetita mea cea mare de 4 ani si jumatate, amintindu mi ce crize imi facea si ea cand era mica..si inca ceva..nu te stresa ca se uita lumea la tine..este de preferat sa ii faci educatie acum, desi sunt ciudat ca la apropae doi ani ii faci educatie, decat sa ajungi sa fie mare si sa iti faca faze dintr astea..este mult mai dificil la o varsta mai mare sa il faci sa te asculte daca de mic i ai permis orice..sper ca ti am fost de folos macar un pic..multa rabdare iti doresc si lucrurile se vor mai calma
multumesc Andreea:-* asta cu coltul rusinii o sa o aplic si eu,dar sa mai creasca putin,ca acum e prea mic sa inteleaga faza cu coltul,daramita sa mai si stea acolo..eu il las sa-si faca crizele si de obicei nu intervin,insa de cele mai multe ori,intervin caci mi-e frica sa nu se raneasca.si cand suntem in spatii publice sa il las sa se dea de pamant?va zice lumea ca sunt un parinte rau..oricum,cine ne vede si nu are copii,crede ca nu sunt in stare sa-l educ:-(
multumesc Andreea!o sa cauta cartea,daca zici ca e buna.nu zic ca nu e asa si ca nu ne stie slabiciunile,dar la noi e faza ca stam cu socrii..deci bunicii..care stiti bine ca rasfata copilul in exces.poate si de asta e asa,ca daca noi ,parintii,il certam,ei sar si il impaca si daca face vreo prostie rad de el si asta ii da putere mai mare..acum vad si ei ca nu e bine,dar deja e prea tarziu,copilul a devenit un rasfatat..eu zic ca si din cauza ca e istet si e curios de toate,e mai neastamparat..sper sa treaca si astea odata..
Buna, Oana ! Este destul de nasoala "buba" cu copilasul tau, mai ales cand sunt implicate si alte persoane in educarea lui. Un prim pas ar fi sa vorbesti cu socrii tai sa gaseasca alte treburi de facut atunci cand iti certi sau pedepsesti copilul. Nu au voie sa intervina atunci cand unul din parinti il cearta ! Ce sa mai inteleaga saracul copil daca unul il cearta si altul il pupa? Normal ca el va continua sa faca aceste crize atata timp cat stie ca are "aliati" . Cand incepe sa aiba crize si sunteti in casa asigura-te ca nu are cum sa isi faca rau,inarmeaza-te cu mult curaj si iesi din camera pana se calmeaza. Daca vine dupa tine, il iei in brate si il duci inapoi. II explici ca are voie sa vina cand nu va mai tipa. Daca tot nu merge,pur si simplu te apuci sa faci treaba prin casa si ii ignori crizele. Daca sunteti afara (la joaca spre exemplu) si incep crizele, ii spui ca drept pedeapsa veti merge acasa. Il iei in brate sau de manuta si direct acasa pleci. Daca incepe cu tavalitul pe jos, ii dai putina apa si incerci sa ii explici ca nu este bine ce face, dar ramai constanta in decizia de a merge acasa. Si nu uita sa vorbesti cu socrii tai... Sper sa iti fie de folos si sa auzim de bine despre piticul tau.
Draga mea cred ca pedeapsa aplicata nu are nici o valoare pentru copil, deja s-a invatat si stie etapele stie ca pana la urma obtine ce vrea. Eu am folosit metoda time out la colt, si orice le place - televizor / calculator / jucarii luat / oprit si interzis pentru o perioada de timp. Asta a mers la noi, la voi fiind micut recomand o zona de pedeapsa si sa il ignorati, lasati-l sa tipe, sa isi faca numarul. Daca pleaca din zona de pedeapsa il duceti inapoi, ori de cate ori este nevoie. Nu aveti voie sa cedati, oricat de lacrimogen este momentul, trebuie sa fiti fermi si pedeapsa sa fie dusa la final
multumesc fetelor pentru sfaturi!Doamne ajuta sa le pot si indeplini!
Si in afara de ce au zis fetele, sa fii ferma si cand vor bunicii sa se bage, CA sa il lasi ca e micut saracul, ca nu e bine sa planga, sa il lasam mai bine sa se suie in capul nostru etc. Noi am fost de la inceput fermi si le-am spus bunicilor ca nu ne dorim scene din cauza rasfatului cand mergem pe undeva. Daca eu sau sotul certam copii atunci nimeni nu trebuie sa-i alinte dupa.
Buna ziua, si felicitari celorlalte mamici pentru sfaturile bune. Sunt doua mari problem in abordarea copilului: nealinierea parinti / bunici in ce priveste aplicarea regulilor de disciplina, si lipsa de consecventa in modul de a raspunde la astfel de comportamente. Practic, cedand de fiecare data cand copilul s-a manifestat asa, nu ati facut decat sa intariti si sa incurajati acest gen de comportament. In consecinta: agreati cu totii regulile de disciplina si, mai ales, aplicati-le consecvent si cu calm. Va fi mai greu la inceput, ca orice schimbare, dar sigur va functiona.
Cred ca in prima faza trebuie sa ai o discutie serioasa cu bunicii si sa le impui si lor reguli si limite. Bunicii trebuie sa inteleaga ca in primul rand micutul e al vostru si trebuie sa va respecte regulile in ceea ce priveste educarea lui. In plus nu cred ca bunicilor le convine sa plece la cumoaraturi cu micutul si sa le faca scene.
Oana cred ca micutul tau e supet adorabil si iti creste inima cand il vezi explorand totul in jurul lui si cand il vezi asa curios de toate. Oricat de greu iti este trebuie sa te impui. Am o prietena ca nu a zis niciodata ficei mai mari Nu pe motiv ca se inhiba fata. E dezastru cand vine in vizita.... Imi ie doua zile sa adun in urma ei... Umbla prin dulapuri peste tot si degeaba ii xic ceva daca mama ei nu ia masuri...
Trimite răspunsul la întrebare
Sunt tătic necenzurat
Abonează-te la newsletter

adevarul.ro

click.ro

Înscrie-te în comunitatea mămicilor generoase!