Să fii părinte îţi cere printre multe altele să îl înveţi pe micul pui de om cum să răzbească în viaţă, cum să facă faţă povocarilor de zi cu zi, cum să acţioneze spre binele lui, cum să fie un copil fericit şi cum să ajungă un adult cât de cât fericit. E destul de greu, că dacă ar fi uşor lumea ar fi plină numai de oameni de succes, mulţumiţi de viaţa lor şi împliniţi pe toate planurile. Sunt însă câteva lucruri esenţiale de care nu ai voie să nu ţii cont în creşterea urmaşului tău.
Învaţă-ţi copilul să salute. Salutul este prima şi cea mai importantă formă de socializare. La trei ani ar trebui să fie capabil să spună bună ziua, noapte bună, la revedere, mulţumesc, te rog frumos. Am cunoscut copil de clasa a doua care nu ştie să dea bună ziua. Ceea ce e foarte urât. Bunele maniere se învaţă de când copilul tău începe să înţeleagă ce se întâmplă cu lumea din jurul lui. De când începe să facă la oliţă şi să mănânce singur. Adultul care se uită că vita/boul la tine fără să fie în stare să salute este copilul care a fost lăsat cândva de izbelişte. Şi sunt mulţi. Un copil care ştie să se comporte civilizat va avea numai de câştigat.
Învaţă-ţi copilul să arunce gunoaiele acolo unde le este locul, respectiv la coşul de gunoi. Fie că e acasă sau pe stradă. Am descoperit multe locuri frumoase în natură care însă erau presărate cu resturi menajere de tot felul. Desigur că majoritatea aruncate de adulţi. Care au fost şi ei odată copii.
Învaţă-ţi copilul să aştepte. Copilul în sine e definiţia nerăbdării. El percepe altfel decât un adult prezentul şi viitorul. Învaţă-l că nu totul poate fi obţinut imediat. Şi că uneori lucrurile cele mai bune le obţii dacă ai răbdare.
Învaţă-ţi copilul să fie atent şi la nevoile celor din jur, nu numai la ale lui. Trăim deja într-o lume de egoişti, nu e cazul să mai şi creştem alţii. Nobleţea sufletească e cea mai de preţ calitate a unui om.
Învaţă-ţi copilul să citească zilnic. Cărţile îl vor învăţa multe lucruri pe care tu nu ai timp întotdeauna să i le explici. Dacă e prea mic să citească, citeşte-i tu sau inventaţi povesti împreună. E foarte distractiv, cu fiul meu de 3 ani fac jocul acesta: eu încep o poveste cu două trei cuvinte apoi brusc mă opresc şi îl las să continue, apoi după ce spune el câteva cuvinte, continui eu. Câteodată iese alandala şi râdem cu toţii, şi noi doi şi surorile lui. Au ajuns să mă roage să inventăm povesti.
Învaţă-ţi copilul să fie bun. Şi cu florile, şi cu animalele, şi cu ceilalţi copii.
(...)
Citește mai mult pe mamidetrei.wordpress.com!
