Am citi despre jucariile de plus ca nu sunt bune, ca aduna multe scame, praf, ca nu sunt educative, ca nu au alt scop decat sa fie tinute in brate de pitici.
Cred ca nu exista copil care nu are jucaria lui de plus alaturi de care doarme. Somnicul lor este mai dulce asa. Sa va povestesc, deci, cum am reusit sa folosim plusurile din dotare si sa le transformam in jucarii educative (din punctul meu de vedere, educativ semnifica ceva din care poti invata, care te ajuta sa te dezvolti).
In perioada primilor pasi, am folosit jucarii viu colorate (unele scoateau diverse sunete) ca sa-i stimulez pe cei mici sa se miste, sa se ridice, sa-si doreasca sa ajunga la acea jucarie. Tot in perioada de inceput a copilariei, piticii au invatat culorile cu ajutorul plusurilor viu colorate.
Cu ajutorul jucariilor de plus – animale, piticii mei au invatat cum se numesc animalele, daca sunt domestice sau salbatice, dar au invatat si partile corpului respectivelor animale, daca sunt ierbivore sau carnivore, unde dorm animalele (in tarc, grajd, cusca, vizuina, scorbura etc). De asemenea, plusurile au fost de ajutor sa inteleaga ce animale au coada, care din ele zboara, daca au blana si care au pene.
Piticii mei crescand si avand in cotinuare multe plusuri l-am gasit alta intrebuintare: ne jucam de-a ferma – iar cei mici le construiesc locurile de dormit, le transporta cu tractorase de jucarie, le hranesc.
Pentru ca, evident, le plac mult povestile, uneori punem in scena ceea ce citim. Alegem jucarii-personaje si imitam dialogul din carti: “Ursul pacalit de vulpe”, “Capra cu 3 iezi”. De mare folos sunt si jucariile din desenele animate preferate: cu unele dorm (inclusiv cand plecam in excursii ii ajuta sa adoarma mai usor), fac jocuri cu personaje (de-a mama, de-a doctorul, de-a profesoara si elevii).
www.piticidarvoinici.wordpress.com
