In Romania, incepand din acest an, clasa pregatitoare este obligatorie, iar modul de predare inca este dezbatut intens. In Canada, lucrurile sunt foarte bine reglementate. Cat de diferite sunt abordarile mioritice fata de cele canadiene in ce priveste clasa zero? Iata ce detalii am primit de la Roxana Stoleru, o mamica stabilita in Quebec de mai bine de 12 ani…
Atunci cand prietena mea Laura mi-a lansat provocarea de a scrie despre experienta mea cu copii in Canada, primul impuls a fost s-o refuz frumos, nefiind o mare scriitoare. Apoi insa m-a atras idea rememorarii momentelor de inceput, de descoperire a unei noi tari, culturi alaturi de cei dragi.
Cand am venit in Canada, Seba avea 4 ani si jumatate. Era un baiatel plin de energie si foarte ancorat in mutarea noastra. Tin minte si acum cand, cu o seara inainte sa plecam, i-am spus c-o sa ne sculam foarte devreme in noapte pentru a merge la aeroport ne-a raspuns foarte matur ca-i pregatit. Si zambetul lui larg din poza luata la aeroport pentru cardul de rezident spunea acelasi lucru: sunt pregatit de o noua aventura cu voi.
Cand vii intr-o tara noua incerci sa afli cat mai multe inainte sa pleci. Noi am intrat pe forumuri, am citit articole, strabatut kilometri de internet sa aflam cat mai multe despre Montreal si viata de inceput a unui emigrant. Si cu toate astea, experienta fiecaruia e atat de diferita ca oricat de multe sfaturi ai primi si oricat de mult ai citi, nimic nu te poate pregati pentru ce te asteapta exact. Si apoi unde ar mai fi frumuseta noilor descoperiri? Imi aduc aminte de sfatul unei foste colege de liceu care era se stabilise de cativa ani deja la New York. Ea ne-a spus sa ne luam timp si sa mergem sa descoperim orasul si imprejurimile de la inceput pentru ca odata angrenati in mecanismul slujbei, scolilor si al menajului curent, nu o sa ne mai gasim timp s-o facem si e important sa ne simtim familiar cu orasul.
Sar de la una la alta dar imi aduc aminte ca la inceput aveam senzatia ca vad pe strada tot felul de cunostinte: vecinul de apartament, sora unei prietene, colega de scoala, parinti de la gradinita lui Seba, sau mai stiu eu pe cine. Cred ca tot din dorinta de a-mi creea familiariate cu noul mediu.
Dar sa revenim la copii si experienta lor de inceput. Cand am venit noi, Seba deja stia engleza si i-a fost usor sa se integreze in gradinita in mediu familial unde i-am gasit loc pentru cateva luni pana cand urma sa inceapa scoala in toamna.
In Quebec, scoala incepe la 5 ani cu clasa de maternelle, o clasa ce se doreste sa faca trecerea de la gradinita la scoala si sa-i obisnuiasca pe micii scolari cu atmosfera si programul de scoala. La maternelle, copiii fac multe activitati similare cu cele de la gradinita: canta, deseneaza, invata ceva litere si sa-si scrie numele si ceva cuvinte usoare iar cei ce nu cunosc limba franceza sunt incadrati in clase de acomodare cu limba franceza (clase de “acceuil”) cum a fost si cazul lui Seba care a invatat limba “in joaca” cu ceilalti colegi ai lui cu care dupa doua luni de clasa de “accueil” nu mai avea voie sa vorbeasca in alta limba decat in franceza. Clasele de “accueil” sunt organizate pentru toate nivelurile scolare insa nu toate scolile le ofera iar uneori, in functie de numarul copiilor care au nevoie, se pot face clase de nivel mixt pentru invatarea limbii.
Inscrierea la scoala se face in general in cursul lunii februarie dinaintea inceputului de an si, pentru a merge la maternelle, copilul trebuie sa aibe 5 ani impliniti sau sa-i implineasca cel tarziu pana la 30 septembrie in anul respectiv. In Quebec, anul scolar incepe la sfarsitul lui august si se termina pe 23 iunie, 24 iunie fiind sarbatoarea nationala a provinciei si marcand inceputul vacantei de vara.
La maternelle prima saptamana de scoala este “progresiva”, astfel, pentru a permite acomodarea copiilor, ei incep cu “jumatati” de zile si treptat ajung sa petreaca la scoala o zi intreaga.
Programul scolar zilnic poate avea mici variatiuni de la o scoala la alta dar, in general, incepe in jurul orei 8 si se incheie in jurul orei 15.30. Insa la scoala exista contra-cost un “service de garde”, un fel de semi-internat cum era in Romania “pe vremuri”. Astfel, copii pot fi adusi la scoala incepand cu ora 6 (ora poate varia putin de la o scoala la alta) si pot ramane la scoala pana la ora 18:00. La “service de garde” scolarii pot face diverse activitati de bricolaj sau ies si se joaca in curtea scolii iar dupa-amiaza, dupa programul de scoala, au o perioada dedicata temelor.
Dupa maternelle urmeaza ciclul primar: clasele 1-6, iar mai departe “secundarul” cu inca 5 ani, la finalul caruia se pot inscrie la Colegiu cei ce doresc sa-si continue studiile. Acolo exista doua variante: 2 ani de colegiu la nivel pre-universitar daca vor sa studieze mai departe la universitate sau 3 ani de colegiu profesional la sfarsitul caruia pot merge pe piata de munca cu meserii ca, spre exemplu, technician specialist in calculatoare, igienist dentar, tehnici de politie, designer de web etc.
Intre timp au trecut 12 ani in Canada pentru noi si duminica seara am facut online cererea de Colegiu la un program pre-universitar pentru Seba, raspunsul urmand sa-l primim la 1 martie.
L-am intrebat si pe Seba ce-si aminteste din inceputurile noastre canadiene si mi-a raspuns ca cel mai clar i-au ramas parcul din fata blocului si urmarirea meciurilor de baseball. Cine ar fi crezut ca peste numai cativa ani avea sa-si umple camera cu medalii si diplome de baseball?! Alaturi de cele de la hochei, schi, tenis inot, badminton... Si nu pentru ca ar fi cel mai mare sportiv ci pur si simplu pentru ca aici se incurajeaza toate activitatile sportive indiferent de nivel practicarii lor.
Toate activitatilor lui ne-au ajutat si pe noi ca familie sa ne integram mai usor in societate, sa ne cunoastem mai bine vecinii si familiile colegilor lui de sport. Acolo ne-am facut primii prieteni. Cu siguranta iarna canadiana pare mult mai scurta si mai usor de traversat atunci cand ai meciuri de hochei de jucat si cand te vezi cu prietenii pe partia de schi, iar temperaturile nu mai par chiar asa de mici chiar si atunci cand sunt doar -25C de grade afara…
Foto: Pixabay.com; Facebook
